Un studiu realizat pentru Parlamentul European vine ca un avertisment dur pentru oficialii din Romania: nu exista, la nivel national, nici o evidenta oficiala cu privire la situatia terenurilor agricole detinute sau controlate de straini, iar suprafetele aflate in aceasta categorie insumeaza peste o treime din suprafata agricola a tarii. In plus, preturile au crescut cu 150% intr-un deceniu.
„In România, nu exista informatii statistice oficiale cu privire la dreptul de proprietate al strainilor asupra terenurilor agricole, dar, conform datelor colectate de la diverse surse, pâna la 10% din terenurile agricole sunt acum in mâinile investitorilor din afara UE, cu inca 20-30% din suprafata controlata de investitori din UE. De exemplu, in judetul Timiș, se estimeaza ca aproximativ 150.000 de ha de teren agricol – aproape o treime din suprafata agricola a judetului – sunt cultivate de companii detinute de investitori italieni. Cea mai mare parte a terenului cultivat este, de asemenea, detinuta de aceste companii straine. Numarul tranzactiilor cu terenuri, precum și al suprafetelor vandute a crescut de trei ori in România, intre 2005 și 2009”, se arata intr-un studiu cu privire la achizitiile de teren agricol, realizat pentru Parlamentul European si consultat de StiriAgricole.ro.
Potrivit documentului citat, investitorii danezi detin 33.776 de hectare, cei finlandezi 12.000 de hectare, cei din Luxemburg 10.060 de hectare, cei din Franta 8.508 hectare, cei din Portugalia 25.244 de hectare, cei din Italia 16.850 de hectare, cei din Austria 21.000 de hectare, germanii – 4.700 de hectare, in vreme ce alte 4.721 de hectare sunt detinute de un grup de investitori italieni si olandezi. In total, aproape 137.000 de hectare.
Totusi, estimarile asociatiilor de producatori agricoli din tara aratau, la nivelul anului 2014, ca peste un milion de hectare erau detinute de companii romanesti cu actionariat strain, iar alte circa 2 milioane de hectare sunt in arenda. In total, circa o treime din suprafata agricola a tarii ar fi controlata de straini. Spre exemplu, 77.100 de hectare sunt deținute de numai zece companii cu capital strain, potrivit datelor companiei de consultanta imobiliara DTZ Echinocțiu, citate de cotidianul Evenimentul Zilei. Astfel, Spearhead International deține aproximativ 17.700 de hectare, iar fondul american de investiții Anholt Investment a preluat circa 6.000 de hectare de teren agricol, în județul Botoșani in primavara anului trecut. Danezii de la Agri Invest detin 11.300 de hectare, alte 6.000 de hectare fiind in proprietatea tot a unei companii daneze, Jantzen Development. Tot o companie daneza, Firstfarms, controleaza 8.200 de hectare in judetul Buzau. Nemtii de la Agrarius detin 3.500 de hectare in judetul Timis, iar Germanagrar alte 8.000 de hectare. Italienii de la Generali au 4.600 de hectare in Timis, in vreme ce norvegienii de la Northbridge alte 4.000 de hectare in acelasi judet.
In Ungaria, investitorii straini si-au majorat substantial suprafetele, de la circa 400.000 de hectare, in 2008, la aproximativ 1 milion de hectare in 2013.
Nici Bulgaria nu are o statistica oficiala cu privire la terenurile agricole detinute de straini, insa datele colectate de expertii care au realizat studiul pentru Parlamentul European arata ca suprafete insemnate sunt controlate de acestia. Spre exemplu, Elana Agricultural Land Opportunity Fund unul dintre cele mai mari nebancare grupuri financiare, aflate in proprietatea QVT Fund LP (cu sediul in Insulele Cayman), Allianz Bulgaria (detinuta de nemtii de la Allianz Group), și Credit Suisse Securities, controleaza nu mai putin de 29.320 de hectare de teren agricol in tara la inceputul anului 2009. In același timp, Ceres Agrigrowth Investment Fund, care include Raiffeisen Centrobank AG, printre parteneri, detinea aproximativ 22.000 ha in anul 2008. Cu toate acestea, un alt fond de mare de investitii, Winslow Group SA, un parteneriat bulgaro-britanic, a investit in 4.000 de hecatre, din care 2.500 ha au fost achizitionate in 2008.
In Polonia, statisticile oficiale par din nou sa indice ca problema acaparii terenurilor agricole este una relativ minora. Intre 1999 și 2005, strainii au cumparat in jurul a 1.400 ha de teren – mai putin de 1% din suprafata agricola totala. Cu toate acestea, chiar daca, inainte de aderarea la UE, Polonia a inasprit normele privind liberalizarea pietei funciare, blocand accesul strainilor la terenuri agricole pana in luna mai 2016, potrivit rapoartelor fermierii locali, peste 200.000 ha de teren situate in provincia West Pomerania au fost cumparate de catre straini, respectiv companii olandeze, daneze, germane și britanice. Acest lucru a fost realizat prin utilizarea ceea ce a fost denumit in piata drept „substitut” sau cumparatorii de tip „dummy”, adica cetateni polonezi, de multe ori mici fermieri, care indeplinesc conditiile legale pentru a face o oferta limitata și care sunt angajati de catre companiile straine sa cumpere terenuri și care apoi se transfera controlul asupra suprafetelor acestora din urma. In plus, in conformitate cu rapoarte similare, se estimeaza ca entitatile straine au arendat pâna la 200.000 de ha.
In Slovacia, in conditiile in care strainii au voie sa cumpere terenuri agricole prin infiintarea unei companii la nivel local, acestia au ajuns sa detina aproximativ 20.000 de ha sau 1% din suprafata agricola.
In Republica Ceha, potrivit unui sondaj efectuat de catre Uniunea ceha a Intreprinderile agricole, in 2006, strainii detineau 90.000 de ha de teren agricol (sau 2,1% din suprafata agricola totala).
In Lituania, expertii estimeaza ca, in 2007, strainii detineau 12.000-15.000 de ha de terenuri agricole (circa 0,5% din total), din care aproximativ 30 de persoane juridice aveau in proprietate 10.000-12.000 ha și in jur de 20 de persoane fizice care detineau 1.000-3.000 de ha.
Autorii studiului precizeaza ca fenomenul de acaparare a terenurilor agricole este alarmant in Europa de Est, punctand si faptul ca preturile din statele estice sunt de cateva ori mai mici. Spre exemplu, daca in 2009 pretul mediu pentru un hectar de teren agricol era de 1.000 de euro in Polonia, in Franta era de cinci ori mai mare, in Spania de 10 ori mai mare, in Danemarca de 26 de ori mai mare, iar in Olanda de 47 de ori mai mare.
Totodata, in aproape toate statele membre, pretul terenurilor au crescut in perioada 2000-2009, cele mai semnificative salturi inregistrandu-se in Lituania (+230%), Danemarca (+151%), Romania (+150%) si Bulgaria (+116%), ca urmare a interesului tot mai mare manifestat de companiile si fondurile de investitii de peste horare.
In acest context, UE ar trebui sa permita statelor membre o mai mare libertate de a reglementa vânzarea și inchirierea de terenuri agricole pe teritoriul lor, iar Curtea Europeana de Justitie ar trebuie sa arate o mai mare flexibilitate in interpretarea principiului liber mișcari de capital.
„O piata a terenurilor numai pe baza celor patru libertati (libera circulatie a marfurilor, persoanelor, serviciilor și capitalului) nu este suficienta pentru a face fata riscului de discriminarea și marginalizarea in legatura cu problemele sensibile legate de accesul la, control asupra, și utilizarea terenurilor agricole. Restrictiile justificate de la principiul liberei circulatii a capitalurilor, in conformitate cu obiectivele politice, care sunt in interesul public, ar trebui sa fie aprofundate și extinse pentru a permite statelor membre un mai mare control de reglementare”, se arata intr-un studiu cu privire la achizitiile de teren agricol, realizat pentru Parlamentul European.
Exista o serie de optiuni pe care statele membre pot lua in considerare, in sensul limitarii a ceea ce autorii studiului numesc „acapararea terenurilor agricole”, inclusiv stabilirea limitelor superioare pentru achizitionarea de terenuri agricole și pentru a crea un sistem de drepturi de preemptiune, pentru a-i ajuta pe cei care au arendat proprietati. Statele membre ar trebui sa sprijine, de asemenea, utilizarea de acorduri de partajare a terenurilor și banci funciare care sprijina accesul la terenuri pentru agricultori mici sau tineri.
In vederea facilitarii activitatii statelor membre de reglementare a tranzactiilor cu terenuri agricole pe teritoriul lor, autorii recomanda dezvoltarea la nivelul intregii UE a unor noi instrumente de colectare de date de teren.
Printre solutiile indicate de expertii care au realizat studiul pentru Parlamentul European se numara si crearea unui Observator european, așa cum au propus sindicatele taranesti, care sa contina informatii despre schimbarile referitoare la structura proprietatii, precum si privind criterii economice, sociale și de mediu importante.
