Nașterea Maicii Domnului sau Sfânta Mărie Mică este prima mare sărbătoare a anului bisericesc și cea mai mare a toamnei. Totodată, de ziua de 8 septembrie sunt legate numeroase obiceiuri, tradiții și superstiții.
Dacă despre ziua de 6 august („Schimbarea la față”), bătrânii spun că marchează momentul în care natura începe să se pregătească de venirea toamnei, despre data de 8 septembrie, ziua în care ortodocșii celebrează Nașterea Maicii Domnului sau Sfânta Mărie Mică, se zice că este hotarul dintre vară și toamnă și dă startul campaniei agricole de toamnă.
Sfânta Fecioara Maria s-a născut în familia sfinţilor şi drepţilor Ioachim şi Ana din Nazaret. După tatăl ei Ioachim se trăgea din seminţia lui Iuda şi avea ca strămoş pe regele David. Ana provenea din seminţia preoţească iudaică a lui Levi. Ea era fiica cea mai mică a preotului Matihian din neamul lui Aaron, împlinindu-se astfel profeţia că Mesia va avea o dublă descendenţă: împărătească şi preoţească, potrivit Patriarhiei Române.
Pentru că nu aveau copii, Ioachim şi Ana au fost supuşi oprobriului public deoarece la evrei familiile care nu aveau copii erau considerate că nu au binecuvântare de la Dumnezeu din cauza păcatele lor sau ale strămoşilor lor. Astfel, o veche tradiţie arată că un evreu din seminţia lui Ruben l-a umilit pe bunul Ioachim în timp ce se afla în templu spunându-i: „De ce aduci darurile tale înaintea altora? Eşti nevrednic, pentru că nu ai copii, pentru cine ştie ce păcate ascunse”.
Cuvintele acestea l-au afectat foarte mult pe Dreptul Ioachim, precum şi pe Ana, atunci când auzi cele întâmplate. Într-o zi de mare sărbătoare, slujnica Iudit, văzând-o iarăşi plângând pe Sfânta Ana, s-a apropiat de ea şi i-a spus: „Acum nu e bine să te întristezi pentru că a sosit ziua Domnului”. Ana tresări la auzul acestor cuvinte şi, îmbrăcându-se în haine de sărbătoare, a ieşit în grădină, unde, la umbra unui dafin, stătea şi se ruga lui Dumnezeu. Ascultându-i rugăciunile, Dumnezeu trimite pe îngerul Său care îi vesteşte Sfintei Ana că va avea un copil. Ioachim încă nu ştia nimic, deoarece se afla în mijlocul turmelor sale, unde, întristat fiind, se dusese pentru a fi singur.
Aflând vestea bucuriei, s-a întors acasă cu nădejde în Dumnezeu. „La vremea cuvenită s-a împlinit cuvântul îngerului, iar Ana cea stearpă a născut pe Sfânta Fecioară Maria”, scriu sfinții părinți.
Obiceiuri populare de Sfânta Mărie Mică
Tradiția spune că, pe 8 septembrie, păsările migratoare își iau zborul către țările calde, gâzele, șerpii sau șopârlele se retrag în pământ, în așteptarea primăverii, iar plantele vindecătoare își pierd puterea de a lecui bolile trupului.
După Sfânta Mărie Mică, strugurii pentru vin sunt numai buni de cules, iar nucii de bătut. Cine va începe culesul pe 8 septembrie va avea rod bogat și în anul următor. Totodată, Sfânta Mărie Mică deschide șirul târgurilor de toamnă, dar este și semn pentru agricultori că e vremea să se pregătească de semănatul grâului, orzului sau a secarei.
În ziua în care ortodocșii celebrează Nașterea Maicii Domnului nu se face treabă. Se zice că cei care vor găti azi vor prinde grabnic boli care îi vor poci și greu își vor găsi leac. Pe 8 septembrie se aprinde candela, pentru liniștea sufletului și a casei, se iese la cimitir și se împart struguri și prune de sufletul morților.
Femeile care își doresc copii merg la biserică să se roage Fecioarei pentru dar de prunci, iar cele care poartă prunci, pentru naștere ușoară și sănătatea celor mici.
