De numele județului Bacău se leagă frumoase povești cernute de timp și glorie: civilizația carpilor, cei mai curajoși daci liberi din secolele I și al II-lea, monedele lui Petru Mușat sau primele monede ale statului Moldova (groși de argint și jumătăți de groși, cu cap de bour și flori de crin), în secolul al XIV-lea, nașterea lui Ştefan cel Mare, în secolul al XV-lea la Borzești, alături de strădaniile unor păstrători de tradiții și obiceiuri seculare.
Istoria și credința se împletesc pe plaiurile băcăuane, atunci când turiștii doresc să pășească … pe urmele lui Ştefan cel Mare. Biserica din Borzești este singura biserică pe care domnitorul nu a ridicat-o în urma unei victorii pe câmpul de luptă, ci în amintirea prietenului său din copilărie, Mitruț, spânzurat de tătari într-un stejar cu coroană uriașă. Domnitorul a poruncit tăierea stejarului și ridicarea unei biserici chiar peste rădăcina copacului, care se regăsește și astăzi, sub masa din Sfântul Altar.
Biserica din Borzești a fost înălțată în stil gotic, din piatră de râu, cu ușă foarte scundă, între naos și pronaos. Mărimea intrării a fost hotărâtă după statura lui Ştefan cel Mare, cu coroana pe cap, ca modalitate de a împiedica profanarea lăcașului de către păgânii ce obișnuiau să năvălească în biserici din șaua cailor, potrivit informațiilor publicate de Rețeaua Națională de Dezvoltare Rurală (RNDR).
Mănăstirea Runc de lângă Buhuși poartă hramul Sfinților Arhangheli Mihai și Gavril și a fost ctitorită de Ştefan cel Mare în 1457, pe o colină, unde se oprise să se reculeagă înainte de victoria de la Orbic, asupra lui Petru Aron. Biserica era din lemn, dar nu s-a păstrat. Construcția actuală a fost ridicată pe același loc, cu ajutorul lui Ionașcu Isăcescu, la mijlocul secolului al XVIII-lea. Mănăstirea se află la capătul unui urcuș printr-o pădure.
Podul de piatră al lui Ştefan cel Mare, din satul Negoiești, este singurul păstrat de pe vremea domnitorului. A fost construit peste pârâul Gârbovana, iar astăzi mai măsoară 14 metri în lungime și opt lățime. Are o înălțime de 11 metri. Podul a fost construit din porunca lui Ștefan cel Mare, peste pârâul Gârbovana, despre care tradiția zice că „a costat un kertic domnesc de 2.000 oca sare”. De-a lungul timpului, podul a suferit transformări și adăugiri.
În apropiere se află și Mănăstirea Bogdana, situată pe Valea Trotușului, în comuna Stefan cel Mare, pe locul unui vechi schit, într-o zonă cu păduri seculare. Mănăstirea Bogdana a fost ridicată în anul 1660. După tradiția locală, primii călugări s-au așezat în acea zona începând cu secolul XIV în vremurile descălecătorului Bogdan venit din Cuhea Maramureșului peste Carpați sa întemeieze Țara Moldovei.
Calea creației
Casa memorială George Enescu din Tescani este locul care i-a inspirat marelui compozitor celebra operă Oedip. Casa a fost, la origine, conacul familiei soției sale, Maria Cantacuzino, și locul în care George Enescu și-a dorit să fie înmormântat. În prezent, casa memorial adăpostește un muzeu memorial, dar este și scena a numeroase evenimente culturale. Turiștii pot petrece sfârșitul de săptămână la conac, unde există 35 de locuri de cazare.
Orașul de sub pământ
Situl de la Târgu Trotuș este un adevărat oraș medieval, scos la suprafață în urma săpăturilor arheologice începute în anul 1976. S-au descoperit locuințe private, ateliere meșteșugărești, gropi menajere, un cimitir și chiar și ruinele unei biserici, aparținând secolelor XIV-XVII. Situl se află în spatele bisericii Sfinții Voievozi.
Cele mai… cele!
Se poate întreprinde, cu ușurință, și un traseu turistic al celor mai autentice obiective din Bacău. Cel mai vechi stejar al Moldovei se află pe suprafața acestui județ, pe valea Siretului, în satul Bijghir. Localnicii se mândresc cu un superb copac de 25 de metri înălțime despre care spun că ar data de pe vremea lui Ștefan cel Mare.
Cea mai veche icoană cu „Izvorul Tămăduirii” din Bacău se află în incinta mănăstirii Pogleț, de pe dealul Corbasca și este pictată pe lemn. Vârsta icoanei s-a pierdut deja în negura timpului. Se zice că este făcătoare de minuni. Bisericuța în sine este un obiectiv turistic, fiind construită sub forma unei mici bijuterii sculptate în lemn, inspirate de arhitectura caselor sătești.
Trasee în natură
Rezervația naturală Nemira se numără printre cele mai renumite obiective turistice naturale ale județului Bacău, datorită numărului de specii de plante, păsări și animale protejate. Valoarea deosebită a rezervației constă în diversitatea de specii protejate. Traseele de-a lungul rezervației permit admirarea unor flori extrem de rare, precum floarea de colț sau floarea reginei. În jur de 103 specii de păsări se bucură de
protecție în cadrul rezervației Nemira: mierla, corbul, rața sălbatică, pițigoiul moțat și cocoșul de munte.
Suprafața foarte mare a rezervației cuprinde și locuri considerate miracole naturale: tinovul Apa Roșie, o mlaștină formată la izvorul pârâului Apa Roșie, la o altitudine de peste 1.000 de metri; lacul Balătău, lac de acumulare apărut spontan, în urma alunecărilor de teren, cu o adâncime de trei metri.
Merită vizitat parcul dendrologic Dofteana, de la marginea satului Haghiac. Parcul a fost amenajat la începutul secolului XX de un silvicultor pasionat, în stil englezesc, cu specii de arbori rășinoși exotici.
Numărul lor a ajuns până la 680, unii dintre ei atingând vârste venerabile, de 80 de ani. Cele mai accesibile trasee montane în Munții Nemirei se adresează iubitorilor de drumeții și celor pasionați de ciclism sau off road.
Astfel, traseul „300 de scări” este destinat celor ce doresc să se plimbe prin mijlocul naturii: Slănic Moldova – poteca „300 de scări” – muntele Dobru – popas Slănic Moldova – oraș Slănic Moldova. Cicliștii au la dispoziție un traseu de 47 de km: Slănic Moldova – Târgu Ocna – Dofteana – Dărmănești – Sălătruc – hanul turistic Poiana Uzului. Iar pasionații de off road pot profita de peisaje și de provocările unui traseu forestier cu punct de plecare din Slănic Moldova și punct de sosire la Mănăstirea Ştefan cel Mare de pe muntele Bolovanu, cu trecere prin satul Cerdac.
Unde stăm în Bacău
Pensiunea Dofteana Park evocă atmosfera secolului al XIX-lea, aflându-se chiar pe domeniul familiei Ghica din comuna Dofteana. Spațiile de cazare sunt disponibile într-un corp de clădire proaspăt renovat și care, inițial, reprezenta cabana vânătorului. Se păstrează la interior accesorii menite să amintească stilul de viață medieval. Pensiunea are cramă, mai multe terase, șemineu din granit, iar pereții sunt îmbrăcați în lambriuri de lemn. Decorul este rustic.
Pensiunea La Ferma Veche, din comuna Ştefan cel Mare, este construită în apropierea Mănăstirii Bogdana și oferă sejururi tematice, într-un decor inspirat de viața la fermă.
Pensiunea se află într-o zonă verde, cu dealuri împădurite, asigurând clipe de totală relaxare și reculegere, în mijlocul naturii. Camerele sunt spațioase, mobilate cu simplitate, în stil rustic.
Atmosfera este de fermă, deține restaurant unde se servesc mâncăruri tradiționale; sala de mese este construită integral din lemn și are cuptoare cu vatră din piatră. Se asigură plimbări cu căruța, ca pe vremuri.
Bucate tradiționale
Tochișa este un preparat savuros, foarte simplu de gătit și în jurul căruia se strânge toată familia. La origine, este vorba despre brânză de oaie topită în tigaie. Se face și foarte repede și este sățioasă.
Cighir este un alt preparat consumat cu mare plăcere la mesele băcăuanilor. Constă într-un blat de pâine pe care se întinde un amestec de carne de miel cu ou și pătrunjel.
Ciorbele se acresc cu borș de putină, borș de corcodușe sau din struguri fierți.
Zarbusca se face din varză sau ștevie și se acrește cu lapte bătut sau cu ou.
În ceea ce privește consumul de carne, se păstrează tradiția: o găină se taie cam o dată pe săptămână; porcul se taie o dată pe an, iar untura este folosită foarte des, la numeroase preparate. Vitele se taie foarte rar. S-a pierdut obișnuința de a mânca carne de oaie și miel.
Creații populare de atunci și acum
Clădirea Primăriei din Răcăciuni adăpostește o colecție spectaculoasă, compusă din creațiile oamenilor de pe Valea Siretului, realizate între secolele al XIX-lea și XX. Este vorba de costume populare, piese arheologice, decorațiuni pentru interioarele caselor. Colecția poartă numele celui care a strâns-o, de-a lungul mai multor zeci de ani, preotul Vasile Heisu.
Meșteri populari
Domnul Marian Lungu este unul dintre cei mai tineri meșteri populari din Bacău. Trăiește și muncește în Sănduleni. Are numai 30 de ani, dar pasiunea pentru folclor l-a ajutat să transforme arta costumului popular într-o adevărată meserie. O meserie furată de la bunică, de la mamă și de la femeile din sat. În prezent, domnul Marian Lungu își câștigă existența croind costume populare.
„La început am făcut o bundiță, apoi mai multe bundițe. Am învățat din cataloage de modele populare, am căutat costume tradiționale la bătrânii satului, am colaborat și cu institutele de etnografie”, spune Marian Lungu.
O mână de ajutor îi dau și femeile casei – soția, sora, mama și soacra.
„În funcție de complexitatea modelului, un costum poate dura între o săptămână și o lună. Nu ne-am îmbogățit, însă trăim decent. Eu îmi iubesc meseria, o fac cu dragoste”, a mărturisit Marian Lungu.
Tânărul meșter lucrează costumele pe comandă, în stil tradițional, de mână. Primește comenzi de la ansambluri populare, dar și de la oameni obișnuiți, care doresc să le poarte la nunți, la revelioane sau în biserici.
„Românii din Canada, Norvegia, SUA sunt îndrăgostiți de modelele tradiționale de aici. Au cumpărat și de la mine”, spune Marian Lungu, al cărui mare regret este „Nu am prins costumul popular autentic. Când m-am născut eu, deja multe dintre elementele lui pieriseră. Nici bunicii mei nu l-au prins exact așa cum a fost”.
