Meșterul popular Julianna Bálint a lăsat Praidul natal pentru a-și întemeia o familie în Odorheiu Secuiesc, unde de ani buni transformă ca prin magie banala pănușă de porumb în obiecte de artă.

De la coșuri, cutii sau sertare și obiecte de uz comun, cum sunt măsuțele de cafea, la ornamente pentru Crăciun și Paște sau mărțișoare, pănușa de porumb prinde viață în mâinile meșterului popular Julianna  Bálint. Se lasă sfâșiată în fâșii, răsucită până devine fir subțire, dar rezistent, și împăturită  pentru a deveni fusta unui înger numai bun de pus în vârful bradului de Crăciun sau al unui omuleț simbol al norocului de Mărțișor.

Meșteșugul împletiturilor din pănuşă, ridicat în momentul de faţă la rangul de artă populară, a fost deprins de oameni din necesitate: potopul le-a măturat satul, iar un meșter din Ungaria le-a arătat că pot face și altceva, pentru a-și câștiga traiul. În Ardeal, meșteșugul împletiturilor din pănuşă datează, dacă îi putem spune așa, din anul 1940. Julianna  Bálint a prins tehnica de la soacra şi de la soţul ei și s-a dus cu împletituril ei până la Roma.

„După prima participare la târg, am obținut o senzația de succes din partea vizitatorilor, care mi-a generat dorința de a continua și de a dezvolta acest meșteșug rar. De la 1998, am participat la mai multe expoziţii și târguri meşteşugăreşti la ţară şi peste hotare”, povestește Julianna  Bálint.

Din 1998 este membru activ al Asociaţiei Artiştilor Populari Maghiari din România, iar din 2006 face parte din Asociația Creatorilor Populari din România. În Ungaria, Julianna  Bálint a aparticipat la târguri organizate în Papa, Budapesta, Esztergom, Paks, Szekszard, Dunapataj, Szeged, Kiskunhalas, Debreţin, Kaposvar, Szilvasvarad. A fost și în Germania, la Festivalul Dunării la Ulm în anii 2000, 2002, 2004, apoi a mers în Polonia, la Gdansk. Nu s-a lăsat până nu a ajuns să-și expună meșteșugitele împletituri din pănușă și în Italia, la Roma.

Târgurile din țară le bate de ani buni, de la Sfântu Gheorhge, Braşov, Miercurea-Ciuc,Târgu Mureş, la Craiova, Oradea, Cluj-Napoca sau Mamaia. În București, Julianna  Bálint a susținut o tabără pentru copii dornici să deprindă meșteșugul împletiturilor de pănușă și 18 elevi au învățat din tainele meșteșugului alături de ea.

În ciuda zbaterilor, căci mersul pe la târguri cere bani și osteneală, vânzările nu sunt pe măsură.

„Am obținut diploma de meşteri populari în împletituri din pănuşă, emisă de Asociația Artiştilor  Populari Maghiari din România. După experința obținută din ultimele târguri, nu se simte nici o creștere în vânzări în raport cu anii precedenți. Încă se simte foarte tare descreșterea cauzată de criza economică”, spune Julianna  Bálint.

Și nu e ușor nici să pregătești pănușile pentru meșteșugit. Când recolta e strânsă de pe câmp, la curăţarea porumbului se separă pănuşurile potrivite, se usucă la soare, apoi se leagă. Legăturile se agaţă în hambar pentru depozitare într-un loc cu aer uscat, cu curenţi de aer, prevenind astfel apariţia mucegaiului. Înainte de prelucrare pănuşa se umezeşte. Toate operele de artă sunt prelucrate pe o ramă proprie din lemn, care a fost desenată şi ţintuită  în prealabil pe o formă. Arta răsucirii porneşte de la un cui, avansând de la un cui la altul ajunge bucata pe ramă, până când trebuie ţesut, răsucind sau cusut plat, dându-i forma şi ornamentul final.

După ce obiectul s-a uscat pe ramă, se trag cuiele şi se scoate de pe formă.

Istoria unei tradiții

După o rupere de nori,în anul 1940, când din cer au curs șuvoaie zeci de minute, satul Dumitreni a fost spălat, în mare parte, de potop. Pál Gyula, preotul de atunci, văzând marea sărăcie ce a urmat după potop, l-a invitat pe Kovács Károly din Ungaria, care i-a învăţat pe oamenii din sat să prelucreze pănuşa, asigurându-le astfel o bucată de pâine oamenilor. Pe atunci toţi oamenii din sat erau obligaţi să meargă la căminul cultural din sat şi să ia parte la instruirea de acolo. Oamenii şi-au luat cu ei sucitorul, în vârful căruia au bătut un cui. Din acel cui a pornit arta răsucirii.

Când au învăţat să răsucească uniform, au început să prelucreze coşuri pentru cumpărături, pentru pâine, suportuti pentru oale, pe care le vindeau în pieţele din apropiere, la Târgu Mureş şi Sighişoara.

 

Acest articol este proprietatea exclusivă a www.stiriagricole.ro şi este protejat de Legea drepturilor de autor. Orice preluare integrală sau parţială a conţinutului se poate face doar cu acordul scris al proprietarului și citarea sursei, respectiv www.stiriagricole.ro.

Share on Facebook