Aflata intre Dunare si Marea Neagra, Dobrogea este binecuvantata cu peisaje unice in Europa, cu unele dintre cele mai indepartate urme ale civilizatiei europene si cu un puternic spirit religios. Intre file de istorie si credinta, intre Muntii Macin si Delta Dunarii, turistii vor descoperi si o diversitate etnica spectaculoasa.
In Dobrogea, turismul religios e impregnat de spiritul Sfantului Apostol Andrei, cel care a calatorit pe aceste meleaguri raspandind crestinismul. Pestera Sfantului Andrei se viziteaza in satul Ion Corvin din judetul Constanta. Se spune ca este locul din care Apostolul ar fi propovaduit Evanghelia pe aceste meleaguri. Pestera a fost transformata in biserica, construinduse deasupra ei o turla si un perete de protectie la intrare.
Pe patul sculptat in piatra pesterii, cu circa 2000 de ani in urma se odihnea Apostolul Andrei. Astazi indraznesc sa se intinda pe el oameni macinati de boala, potrivit publicatiei Romania Rurala. In apropierea pesterii, in apele paraului Cuzgun au fost botezati primii crestini din Dobrogea.
Manastirea Dervent se gaseste in satul Galita din comuna Lipnita, judetul Constanta, si detine misterioasele „Cruci de piatra” despre care se spune ca ar fi rasarit din pamant si ar avea puterea de a vindeca oamenii de boli grave. Prima manastire Dervent dateaza de la inceputul secolului al X-lea, dar a fost naruita sub atacul pecenegilor, astfel ca actuala constructie manastireasca apartine secolului XX. Tot aici se afla si Izvorul Tamaduirii, din care oamenii beau apa pentru a se insanatosi.
De faima Manastirii Celic Dere din comuna Frecatei, judetul Tulcea, se leaga cateva icoane vechi, facatoare de minuni: Icoana Maicii Domnului, imbracata in argint si care a scapat nevatamata din doua incendii si icoana Mantuitorului Iisus Hristos care se curata de la sine. A fost adusa in manastire de catre un ostas rus, la inceputul secolului al XIX-lea, fiind acoperita de un strat negru care, de-a lungul timpului, s-a curatat partial, de la stanga la dreapta, descoperind chipul lui Iisus, cu ochii inchisi.
Complexul bisericilor rupestre din comuna Basarabi adaposteste, intr-un perete de creta, urmele primului lacas religios existent in Dobrogea. S-au descoperit locuinte monahale, galerii si biserici, toate sapate in zidul unui deal de creta; peretii sunt plini de inscriptii, unele indescifrabile, cu litere chirilice, grecesti, dar si cu desene. Conform uneia dintre inscriptii, complexul ar data din secolul al X-lea.
Arheologii au scos la suprafata o serie de obiecte ceramice, unelte de lucru, dar si zece schelete umane. In Dobrogea, turismul arheologic consta intr-un traseu al stravechilor cetati intemeiate fie de greci, fie de geto-daci sau de catre romani: cetatea Histria, din satul Istria, judetul Constanta, intemeiata cu 2.700 de ani in urma de catre grecii din Milet; cetatea Argamum in apropierea satului Jurilovca, judetul Tulcea, asezare greceasca din secolul al VI-lea i.Hr.; cetatea Dinogetia din comuna Jijila, judetul Tulcea, inaltata de catre romani in secolul al II-lea, peste vestigiile unei vechi cetati a getilor; cetatea Halmyris, din apropierea satului Murighiol, judetul Tulcea, construita de catre romani si pe a carei suprafata au fost ucisi primii mucenici dobrogeni, preotul Epictet si monahul Astion; cetatea Enisala, singura cetate medievala dobrogeana, datand din secolul al XIII-lea, intemeiata de catre negustorii genovezi la gurile Dunarii, in apropierea comunei Enisala.
Cele mai frumoase sate ale Dobrogei
Satul Luncavita, din judetul Tulcea, a fost inscris in seria celor 25 de sarbatori ale satului romanesc, cu doua sarbatori traditionale. Sarbatoarea Teilor se tine in ultimele zile ale lunii iunie, in cinstea marilor intinderi de tei ale localitatii Luncavita. La sarbatoare participa nu doar localnicii, ci si oameni din satele vecine, precum si turisti romani si straini.
In timpul iernii, la Luncavita se desfasoara Sarbatoarea Mosoaielor, care tine toata luna decembrie, pana la Boboteaza. Purtand cojoace traditionale si masti confectionate din blana de vulpe si coarne de cerb, Mosoaiele se strang in centrul Luncavitei pentru un ritual al dansului si colindelor stravechi, anuntand Nasterea Mantuitorului. Pana pe sase ianuarie, Mosoaiele colinda fiecare casa din localitate.
Comuna Limanu, din judetul Constanta, este plina de istorie si diversitate etnica. Satele de aici poarta nume sugestive pentru comunitatile de lipoveni, turci si tatari, dand si indicii despre flora si fauna zonei: satul Caraciula („ulm negru”), satul Ilanlac („loc plin de serpi”), satul Hagilar („satul Hagiilor”, pelerini musulmani la Mecca) satul 2 Mai (in amintirea datei de 2.05.1864 cand Alexandru Ioan Cuza a dizolvat Parlamentul ce se opunea reformei rurale). In toate aceste sate, comunitatile etnice se intrec in obiceiuri pline de veselie.
Lipovenii au renumitul ansamblu traditional Lebada, turcii danseaza geamparaua, pe cand tatarii se bucura si astazi de dansul ciocarliei.
Comuna Cumpana, din judetul Constanta, a intrat in finala concursului pentru titlul de sat cultural al Romaniei, ocupand locul al doilea, in 2015. Este una dintre cele mai vechi asezari umane ale Dobrogei, pe suprafata sa descoperindu-se un cadran solar din secolul al II-lea, din marmura si in forma de cap de taur.
Diviziunile timpului sunt marcate intre coarnele taurului. Unicitatea comunei e data de o serie de obiceiuri traditionale foarte bine conservate la nivel de port popular si gastronomie.
Satul Sfantu Gheorghe, judetul Tulcea, este ultimul sat al Dobrogei, amplasat chiar inainte de varsarea Dunarii in Marea Neagra. Aici se poate ajunge doar cu vaporul, venind din trei porturi – Tulcea, Mahmudia sau Murighiol. Este o localitate cu specific pescaresc, lipsita de suprafete agricole, cu case mici, zugravite in nuante de vara, alb si albastru.
Aproape toti localnicii primesc in gazda turisti pe care ii delecteaza cu bucate pe baza de peste.
La Sfantu Gheorghe traiesc indeplina libertate pelicani, egrete, cormorani si cai salbatici.
Dobrogea, tara mularii lor protejate
Fauna si flora dobrogene sunt atat de bogate si diversificate, incat se bucura de protectie sub forma ariilor protejate si a rezervatiilor naturale. Lacul Techirghiol de la marginea localitatii Eforie Nord este protejat prin prisma proprietatilor sale curative. Padurea Letea, din satul cu acelasi nume, este cea mai veche rezervatie naturala a tarii, cunoscuta astazi si pentru caii salbaticiti care traiesc aici.
Padurea Valea cu Fagi se afla in parcul national Muntii Macinului si se prezinta sub forma unei insulite cu fagi de pe sute de metri inaltime; rezervatia naturala Coltanii Mari apartine comunei Casimcea si surprinde datorita abrupturilor stancoase, denumite si sturiverzi. Rezervatia de liliac Fantana Mare, din satul cu acelasi nume, merita vizitata in luna mai, cand infloreste liliacul salbatic.
Zona Lagunei Razim – Sinoe cuprinde 10 din cele 20 de arii protejate ale Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii, in special in sulite si grinduri nisipoase.
Despre Muntele Consul, intre localitatile Izvoarele si Horia, cu aspect de piramida, se spune ca ar fi locul in care ar fi acostat arca lui Noe, la finalul celor 40 de zile de potop.
Muntii Macinului sunt cei mai vechi munti ai Romaniei.
Paradisul de pe ape
Delta Dunarii este singura delta din lume declarata rezervatie a biosferei si una dintre principalele atractii turistice ale Romaniei pe plan extern. Ca marime, este a treia delta europeana, iar pe suprafata ei traiesc aproape toate speciile de pasari ale Romaniei.
In Delta Dunarii, se regasesc circa 330 de specii de pasari si 50 de specii de mamifere, majoritatea protejate prin lege. In apele deltei, inoata cel mai mare peste de apa dulce din lume, morunul, iar pe luciul apei sunt protejate prin lege doua plante carnivore: otratelul de balta si aldrovada.
Padurile Letea si Caraormanale Deltei Dunarii sunt singurele paduri de stejar din Romania crescute pe dune de nisip.
In satele din Delta Dunarii, oamenii au doua ocupatii traditionale: pescuitul, in sate tihnite precum Mila 23, Sfantu Gheorghe, Gorgova si Crisan, si crestere animalelor, in sate ca Periprava, Letea, Caraorman.
