Sărbătoarea de Sfântul Andrei are o însemnătate specială în tradiţiile româneşti, îmbinând, în mai toate zonele ţării, datinile creştine cu cele păgâne.

Sfântul Apostol Andrei cel întâi chemat, supranumit “Ocrotitorul României” sau “Patronul spiritual al românilor”, a adus și a promovat religia creştină şi învăţăturile lui Iisus pe plaiurile pe care azi le numim românești. Legenda spune că Sfântul Andrei a ajuns în Dobrogea, unde și-a făcut sălas într-o peșteră. Astăzi, pe acel loc, este ridicată o mănăstire, care așa se și numește: Mănăstirea Peștera Sfântului Andrei, situată în apropierea localității Ion Corvin din județul Constanța. Chiar dacă izvoarele istorice arată că peștera a fost locuită încă din anul 34 al erei noastre, mănăstirea a căzut pradă jefuitorilor și nepăsării, și în vremea otomanilor, și a comuniștilor. Dar sfinți părinți trudesc la refacerea ansamblului monahal.

Eresuri

Noaptea Sfântului Andrei este considerată ca fiind magică, o noapte a animalelor care capătă puteri special în ajunul Sfântului Andrei, în special lupii. În zona Moldovei se spune chiar că nu trebuie să te piepteni la oglind de Sfântul Andrei că sigur o să dai de lupi până să se topească zăpezile, iar dacă stai de vorbă cu bătrânii locului, tot se găsesc vreo doi să jure că badea Ioniță sau lelea Maria așa a pățit. Prin alte locuri, nu e voie nici să nu torci, să faci curat în casă sau grajd, staul, coteţ sau să dai gunoiul afară. Nici să dai bani cu împrumut de Sfântul Andrei nu e bine.

Și fetele de măritat de pe la sate știau că trebuie să li se lege famece în noaptea de dinaintea Sfântului Andrei, dacă vor să aibă noroc în dragoste. Ca să întoarcă fața dragului către ele, fetele se așază singure în fața sobei, întorc un vas nou de lut pe fundul căruia lasă să ardă trei cărbuni. Cât ard aceștia, ele rostesc cuvinte magice, ca să îi facă pe feciori să le caute calea.

Cele care încă nu și-au cunoscut ursitul, pun o verighetă sfințită de preot într-un pahar cu apă neîncepută. Se spune în mijlocul verighetei apare chipul ursitului.

Prin alte locuri, tinerele care vor să își afle ursitul se aşează  goale între două oglinzi cu câte o lumânare în fiecare mână şi priveşte intens în oglinda din faţă. Se spune că în oglinda din spate i se reflectă scene din viitor şi imaginea viitorului soţ. Numai că, tot din bătrâni, se zice că aduce ghinion să își privești chipul în oglindă la lumina lumânării, pe motiv că tulburi liniștea spiritelor de dincolo.

Însă, noaptea Sfântului Andrei aduce și teamă: se spune că strigoii, vârcolacii şi sufletele rătăcite umblă prin lume. Ca să-ți aperi casa, bătrânii spun că e bine să întorci cănile și oalele cu gura în jos și să scoți cenușa din sobă, pentru ca strigoii să nu se poată adăposti la căldură.

Tot ca să fie ținute duhurile necurate departe de case, se obișnuia să se mănânce usturoi în ajunul Sfântului Andrei, iar la uși și ferestre să fie atârnate funii împletite din usturoi. Prin anumite părți ale țării, oamenii se ungeau pe tot corpul cu usturoi, iar în altele doar fruntea, spatele și încheieturile se dădeau cu mujdei. Pe lângă aceste obiceiuri păgâne, în Noaptea Sfântului Andrei creștinii aprind candela, ca lumina sfântă să le apere casele de rele.

Share on Facebook