De peste 120 de ani, Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Pietroasa, din județul Buzău, este un punct important pe harta vitivinicolă a României. După ce a fost una dintre cramele preferate ale cuplului Ceaușescu, astăzi conducerea unității dorește ca stațiunea să intre în circuitul turistic.

Pe drumul care duce de la Ploiești la Buzău, dacă te uiți atent pe partea stângă, nu ai cum rata indicatorul pe care scrie Pietroasele. Aici e una din stațiunile de cercetare viniviticolă ale Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti. Dincolo de porțile mari, dai peste o casă veche, cu parfum istoric, din piatră, acoperită de iederă. Pâlcuri de flori, arbori bătrâni, iar mai în spate câteva clădiri „administrative”, care, din păcate strică fața frumosului complex.

În clădirea centrală se află și salonul de degustare, unde se găsește o replică a celebrei „Cloșca cu Puii de Aur”. Aici, spun oamenii locului, „venea chiar Nicolae Ceaușescu cu prima doamnă a țării și a chimiei, Elena Ceaușescu. Dar el nu stătea în capul mesei. El stătea aici, în stânga, că zicea că nu îi place în capul mesei. Doamna stătea acolo”, ne explică, mândru, unul dintre angajații cramei.

În sala mare, pe masa din lemn masiv, cupele cu vin stau liniștite, pentru a fi degustate. La „Crama Academiei”, cum i se mai spune Stațiunii de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Pietroasa, doamnele, mai ales, se pot bucura de aroma curată de Busuioacă sau se pot lăsa alintate de savoarea unei Tămâioase, fanionul unității.

Dacă te cobori în pivnița mare, dai de butoaie de stejar, în care vinul e pus la îmbătrânit. Aici e frig, cât „să țină vinul tânăr”, după cum explică „ghidul” nostru. Turiștii pot lua vin și pentru acasă, inclusiv vinuri vechi, puse în sticle peste care anii au așezat straturi de praf. Conducerea unității a inclus în strategia de dezvoltare și integrarea SCDVV Pietroasa în circuitul turistic al cramelor buzoiene din Podgoria Dealu Mare.

Vinuri vechi, pentru cunoscători

La Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Pietroasa se produc vinuri cu Denumire de Origine Controlată (DOC) Pietroasa și cu Indicație Geografică (IG). Cele mai valoroase ajung în Vinotecă, unde deja stau la învechit vinuri estimate la aproximativ un milion de euro. Valoarea acestor vinuri a fost recunoscută și în cadrul a numeroase concursuri interne și internaționale. Numai anul acesta, Stațiunea a obținut două medalii de aur cu Tămâioasa Românească 2013 Gama Pietroasa Veche și alte trei medalii de argint, cu Grasa de Cotnari 2013, Cabernet Sauvignon 2012 și Cabernet Sauvignon 2013, ultimele două din Gama Pietroasa Veche. Prețurile pot fi consultate pe pagina de internet a Stațiunii de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Pietroasa.

De asemenea, Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Pietroasa produce butași portaltoi, coarde altoi și vițe altoite, atât din clonele și soiurile obținute în unitate, precum și din alte soiuri.

Deși suprafața Stațiunii s-a diminuat ca urmare a retrocedărilor, de la 512 hectare în 2003, la numai 203,38 de hectare în 2014, activitatea de cercetare a înflorit. Cercetările întreprinse până în anul 2010 au condus la omologarea unor clone şi soiuri noi, respectiv Grasă de Cotnari 4 Pt. (1975), Băbească neagră 94 Pt.(1975), Muscat de Hamburg 4 Pt. (1980), Tămâioasă românească 36 Pt. (1982), Tămâioasă românească 5 Pt. (1989), Grasă de Cotnari 45 Pt. (1989), Muscat de Adda 5 Pt. (1995), Busuioacă de Bohotin 26 Pt. (2000), Fetească neagră 10 Pt. (2009). Tot la Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Pietroasa au fost create cinci soiuri: Otilia (1987), Timpuriu de Pietroasa (1989), Centenar Pietroasa (1991), Istriţa (1995) și Alb aromat (1998). În 2014 a fost omologat elita hibridă timpurie pentru strugurii de masă 7-38 (Coarnă neagrăXCardinal).

Conducerea Stațiunii de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Pietroasa a accesat și fonduri europene, în valoare de câteva milioane de lei, prin programul de reconversie a plantațiilor. Soiurile plantate pe cele peste 50 de hectare supuse reconversiei până acum au fost Tămâioasă românească, Riesling italian, Busuioacă de Bohotin, Fetească neagră, Cabernet Sauvignon și Merlot.

De la filoxera la loturi experimentale

Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Pietroasa se evidențiază și prin alte „premiere”. Unitatea a fost înființată pe moșia statului de la Pietroasa-Badeni, în 1893, pe moșia mănăstirii Bradu, intrată în patrimonial statului după secularizarea averilor mănăstirești, făcută de domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Decizia de a înființa „Pepiniera Pietroasa”, prima unitate de tip experimental pentru cultura viței de vie și fabricarea vinului din România, a fost luată după atacul dezastruos al filoxerei.

Între anii 1893-1895, a fost înființată, pe o suprafață de 10 hectare, o colecție de 737 de soiuri de viță de vie pentru struguri de masă și vin, aduse de pe toate continentele. În 1894, a început să funcționeze școala de altoitori. În 1924, unitatea și-a schimbat denumirea în Stațiunea Viticolă și Oenologică Pietroasa, în cadrul căreia a fost înființată o școală de ucenici pentru formarea de viticultori. În 1928, numele unității este din nou schimbat în „Via Experimentală Pietroasa”, aceasta devenind primul centru din țară unde s-au făcut experimente sistematice privind comportarea soiurilor de viță de vie, aplicarea tăierilor sau metodele de combatere a bolilor și dăunătorilor.

Tot la Pietroasa au fost înființate primele loturi experimentale care au stat la baza implementării conceptului de viticultură intensivă din țara noastră. În 2005, Stațiunea a devenit filială a USAMV București.

Share on Facebook
Print Friendly