Un număr de 800.000 de mici producători de lapte, care au cel mult trei vaci, riscă să dispară de pe piață, fapt cu grave consecințe sociale și economice, odată cu intrarea în vigoare a normelor europene privind vâzarea laptelui conform și a eliminării cotelor de lapte, din 2015.
Situația îngrijorătoare din sectorul laptelui este dovedită și de ultimele date publicate de statistică. Potrivit INS, cantitatea de lapte brut importată în primul semestru din acest an s-a ridicat la 47.045 de tone. Cantitatea este cu aproape 50% mai mare decât cea consemnată în primele șase luni din 2012, când procesatorii au importat 31.468 de tone de lapte brut.
Aceste cifre seci atestă o realitate dureroasă: micii producători de lapte, cei care dețin un număr de 1-3 vaci, riscă să dispară de pe piața, în lipsa unei politici clare a Guvernului, de susținere a sectorului. În total, 800.000 de mici producători vor fi exterminați.
Subvenții insuficiente
Factorii care au condus micii agricultori în această situație dezastruoasă sunt multipli, după cum ne-a declarat președintele Asociației Crescătorilor de Bovine din România, Claudiu Frânc. Pe de o parte, guvernele postdecembriste au promis multe, dar nu s-au ținut de cuvânt. Un prim pas spre atingerea conformității laptelui s-a făcut în 2009, la doi ani de la aderarea României la Uniunea Europeană, când fermierilor li s-au promis fonduri pentru achiziția de mulgători sau tancuri de răcire, prin intermediul fondurilor care urmau să fie alocate printr-un program național. „Fermierii nu au văzut niciun leu din banii promiși”, ne-a precizat Claudiu Frânc.
Situația nu s-a îmbunătățit nici în anii care au urmat, fapt demonstrat și de subțierea subvențiilor de la an la an. În 2009, subvenția a fost de 571 de lei, în 2010 a scăzut la 400 de lei. Cuantumul plăţii naţionale directe complementare pentru specia bovine pentru 2012 a fost stabilit de Guvern la 500 de lei pe cap de bovină, iar suma totală alocată este de 793.521.000 lei. Pentru acest an, mai-marii de la Bruxelles au aprobat alocarea sumei de 193 de milioane de euro, pentru plata subvențiilor pe bovine. Însă, Bucureștiul întârzie să dea un răspuns cu privire la plata acestor subvenții. În plus, fermierii care au întârzieri la plata impozitelor riscă să piardă subvenția.
Cota de lapte
Introducerea cotelor de lapte la nivelul Uniunii Europene avea menirea de a proteja producătorii din statele nou-aderate, care nu erau destul de competitivi pentru a face față fermierilor cu experiență pe piața liberă din statele cu vechime pe piața comunitară. Numai că din 2015 aceste cote vor fi eliminate, iar fermierii din alte state europene vor putea vinde cât lapte vor vrea pe piața românească. Chiar ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, recunoștea recent că fermierii din Danemarca nu vor avea nicio problemă să livreze lapte la prețuri competitive pe piața românească.
Acest lucru va fi posibil nu doar în cazul danezilor, ci și al alor fermieri europeni. Spre exemplu, în fermele din estul Germaniei se lucrează de zor la schimbarea sistemelor de muls și răcire a laptelui. Noile tehnologii vor susține creșterea numărului de capete de animale din aceste ferme chiar și de 10 ori. „Firmele românești care se ocupă de montajul sistemelor de muls și răcire a laptelui nu mai fac față comenzilor din UE. Chiar cei care au lucrat la ferma mea nu mai au oameni disponibili, pentru că au fost trimiși în Germania. Acolo, se instalează platforme rotative la ferme de 200-250 de capete care vor să ajungă la 3.000 de capete și schimbă toată tehnologia”, ne-a declarat Claudiu Frânc.
Strategii similare au adoptat și fermierii din Belgia, Franța, Olanda sau Luxemburg.
Laptele conform
Ca să își mai poată vinde laptele legal, fie către procesatori, fie direct către consumatori, fermierii trebuie să producă lapte conform, de la 1 ianuarie 2014. Practic, laptele muls trebuie pus în tancuri de răcire, astfel încât temperatura produsului să coboare la 4 grade Celsius în cel mult 2 ore de la mulgere. În caz contrar, germenii și alte organisme care trăiesc în mod natural în lapte se înmulțesc excesiv, alterând calitatea laptelui.
Numai că micii fermieri, care, de regulă nu au nici animale de rasă, care să dea producții mari, nu își permit să achiziționeze tancuri de răcire. Prețul acestora este de circa 10-15 euro/litru. O variantă ar fi depozitarea laptelui imediat după mulgere în frigidere normale, numai că, chiar și așa, fermierii tot nu îl vor putea vinde dacă nu obțin certificate de conformitate de la ANSVSA. Ca să intre în posesia acestor documente, trebuie să scoată lunar între 160 și peste 200 de lei, cât costă efectuarea analizelor. Or aceste sume mult prea mari pentru cei 800.000 de mici fermieri, consideră președintele Asociației Crescătorilor de Bovine.
Asocierea, ultimul tren spre supraviețuire
Ca să facă față concurenței de pe piața europeană a laptelui, fermierii ar trebui să dețină exploatații mai mari, de minimum 70-100 de capete. În plus, trebuie să se asocieze, ca să poată obține prețuri bune pentru laptele produs.
Procesatorii nu vor umbla cu dubițele frigorifice pentru a colecta 10 litri de lapte de un producător și alți 30 de la altul. Dacă vor face asta vor motiva că nu pot plăti mai mult pe litrul de lapte livrat din cauza costurilor mari de transport. Însă, dacă fermierii s-ar grupa în asociații și și-ar vinde producția cu contract, cum cere legea, ar câștiga și ei și statul.
În primul rând, fermierii ar obține un preț mai bun. „La ora actuală, prețurile la producător sunt de 0,6-1,6 lei/litru. Dacă vor preț mai bun și relații contractuale corecte, producătorii trebuie să vândă prin asociație”, consideră Claudiu Frânc. Astfel, micii fermieri nu vor mai fi la mâna procesatorilor naționali, ci vor putea căuta noi piețe de desfacere. De exemplu, Asociația Crescătorilor de Bovine negociază cu un important procesator italian, interesant să preia lapte de la fermele din Ardeal.
În al doilea rând, se va reduce evaziunea în sectorul agricol, iar munca fermierilor se va vedea în profitul propriu și în sumele mai mari care vor intra la bugetul de stat.
„Dacă am reduce evaziunea, care din datele noastre se ridică la 60% în sectorul agricol, contribuția agriculturii la PIB ar crește și nu s-ar vedea doar partea de procesare, ci și munca fermierului. Astfel, am putea negocia de pe alte poziții cu statul politicile agricole”, subliniază Claudiu Frânc.
Exportul, un tramvai numit dorință
În România există, la 6 ani de la aderarea la UE, doar 20.000 de exploatații comerciale, care furnizează 40% din laptele produs la nivel național. Țara noastră nu a reușit nici măcar să-și atingă cota de lapte, de când a devenit membră a UE. Drept urmare, visul de a exporta lapte rămâne doar un deziderat pentru mulți fermieri. Pentru a putea deveni competitivi, aceștia ar trebui să renunțe la agricultura de subzistență și să treacă la exploatații comerciale, cu un număr minim de 70-100 de bovine. Însă, acest salt necesită investiții, iar accesarea fondurilor structurale este blocată de birocrație și funcționari rău-intenționați, iar băncile strâmbă din nas când vine vorba să crediteze fermele, după cum se plâng fermierii.
Oricum, fermieri au intrat cu puteri reduse în 2013. Anul trecut, producția agricolă a fost diminuată drastic de secetă. Acest fapt a condus la scumpirea furajelor. Nemaiavând cu ce să își hrănească animalele, micii producători au fost nevoiți să le sacrifice. Așa au dispărut din satele românești câteva mii de capete. În plus, de la recensământul din 2010, când au fost înregistrate peste 1,3 milioane de capete, în 2013, au mai rămas mai puțin de 900.000 de capete, potrivit estimărilor Asociației Crescătorilor de Bovine.
„Nu mai avem vaci, nu mai avem ce mulge. Din 2014 crește foarte mult riscul să scadă semnificativ cantitatea de lapte românesc din magazine”, conchide Claudiu Frânc.
