Curtea de Conturi Europeana a analizat investitiile rurale prin fonduri europene si a constatat nereguli la unele investitii. Astfel, a fost verificat modul in care a fost cheltuita finantarea de peste 25 de miliarde de euro, acordata de UE incepand cu anul 2007.
Potrivit unui raport special publicat luni de Curtea de Conturi Europeana, cerintele legale in materie de durabilitate sunt in mare parte respectate.
Durabilitatea proiectelor de diversificare a variat de la un sector la altul si de la un stat membru la altul. Durabilitatea unor proiecte precum cele de structuri de cazare turistica era afectata de o performanta economica slaba si de utilizarea abuziva a acestora in scopuri private.
Curtea recomanda Comisiei Europene sa faciliteze schimbul de informatii privind modalitatile optime de a directiona in mod mai eficace fondurile catre proiecte viabile, de a atenua riscul ca proiectele sa fie deturnate pentru utilizarea in scopuri private si de a valorifica potentialul bazelor de date de mari dimensiuni.
Citeste si: Fonduri de 500 de milioane de euro pentru dezvoltarea de suprafete impadurite
„UE a investit semnificativ in masuri menite sa reduca dependenta economiei rurale de agricultura si silvicultura, sa mentina si sa creeze locuri de munca si sa amelioreze infrastructura in zonele rurale”, a declarat domnul Viorel Stefan, membrul Curtii care a coordonat auditul.
„Dar proiectele finantate de UE in aceste domenii ar trebui sa fie durabile si consideram ca UE ar trebui sa depuna mai multe eforturi pentru a promova proiecte care aduc beneficii de durata si un bun raport costuri-beneficii pentru sprijinul din partea UE.”
Curtea a analizat o gama variata de proiecte sprijinite din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurala (FEADR) si a constatat ca majoritatea erau inca operationale la sfarsitul perioadei de cinci ani prevazute in legislatie.
Acest lucru era valabil in special in cazul proiectelor de infrastructura (de exemplu, in cazul sprijinului pentru reinnoirea satelor ori pentru construirea si reabilitarea drumurilor, a retelelor de alimentare cu apa si a retelelor de canalizare), intrucat infrastructura este proiectata in general pentru a dura mult timp.
Dar o treime din proiectele de diversificare – proiecte vizand promovarea activitatilor neagricole sau sprijinirea unor noi oportunitati de afaceri – nu mai erau active la momentul auditului, chiar si in cazurile in care beneficiasera de investitii foarte importante. Investitiile in structuri de cazare turistica se numarau printre proiectele de diversificare cel mai frecvent sprijinite.
Curtea a identificat diferente semnificative de la un sector la altul si de la un stat membru la altul. De exemplu, in Polonia, proiectele de prestare de servicii pentru agricultura si pentru silvicultura aveau o durabilitate mai scazuta decat proiectele din alte sectoare din perioada 2007-2013.
In aceasta perioada, au existat in mai multe state membre cazuri in care structuri de cazare turistica primisera sprijin chiar si atunci cand nu erau viabile din punct de vedere economic, iar in unele cazuri s-au demarat investigatii cu privire la utilizarea in scopuri private a unor cladiri finantate ca structuri de cazare turistica.
Curtea a relevat alte cazuri in care structuri costisitoare de cazare turistica fusesera inchise dupa doar cativa ani.
In cazul unora dintre proiecte, subventiile din partea UE s-au ridicat pana la 9.000 de euro per luna in care au fost operationale.
Curtea adreseaza Comisiei o serie de recomandari in perspectiva noii perioade de programare 2023-2027 aferente politicii agricole comune (PAC).
Ea recomanda Comisiei in special sa contribuie la diseminarea informatiilor privind modalitatile optime: sa se asigure ca proiectele sunt durabile, tinand seama de diferitele tipuri de investitii pe care le sprijina; sa colecteze dovezi care sa ateste ca activitatile finantate sunt inca operationale; si sa includa in contractele de finantare conditii care sa impuna obligatia de a utiliza in scopul preconizat investitiile sprijinite.
