Părul prezintă o serie de boli comune cu ale mărului, aşa cum sunt cele cauzate de Erwinia amylovora, Agrobacterium tumefaciens, Podosphaera leucotricha, Monilinia fructigena şi Viscum album. Pe lângă speciile menţionate, la păr se întâlnesc şi agenţi fitopatogeni specifici.
Cancerul deschis la pomii fructiferi parazitează frecvent mărul și părul, dar și specii ca stejarul, carpenul, arinul, fagul etc. Atacul se manifestă frecvent pe ramuri şi pe trunchi. Pe ramurile atacate, în dreptul unui mugure nedezvoltat sau unei răni, apar leziuni dispuse neregulat şi umflături care ajung până la 10 cm în diametru. Pe lemnul de la marginea cancerului, vara, se formează sporulaţia, iar mai târziu periteciile de culoare roşie.
Agentul patogen care provoacă apariția cancerului deschis la pomii fructiferi este ciuperca Neonectria galligena, careare miceliu hialin, septat, bogat ramificat, care se dezvoltă în scoarţa ramurilor atacate şi poate pătrunde prin razele medulare până în lemn. În scoarţă, miceliul formează aglomerări mici, albicioase, ca nişte perniţe care ies la suprafaţă. Pe aceste perniţe se diferenţiază conidioforii şi conidiile ciupercii. Conidiile sunt hialine, ovoide sau cilindrice, drepte sau puţin arcuite, septate prin 16 pereţi transversali şi cu dimensiuni de 52-64 x 4-5 μm. Periteciile se formează izolate sau asociate la suprafaţa stromei, pe care mai întâi s-au diferenţiat conidioforii şi conidiile ciupercii. Periteciile sunt sferice sau puţin turtite, cu un perete gros, colorat în roşu.
Prevenirea bolii se realizează prin diferite măsuri, precum: evitarea rănirii plantelor, tăierea şi distrugerea exemplarelor afectate.
Pătarea albă a frunzelor de păr se manifestă, de regulă, pe frunze, însă, în condiţii favorabile de climă, poate să atace şi fructele. Pe frunze, atacul se prezintă sub forma unor pete necrotice, de 1-4 mm în diametru, de culoare brună, la început. Mai târziu, când ţesutul atacat se usucă, petele au în centru o culoare cenuşie-albicioasă, iar la periferie o margine brună. În centrul petei se observă puncte mici, negricioase, care reprezintă picnidiile ciupercii. Frunzele puternic atacate cad de timpuriu.
Pătarea albă a frunzelor de păr (septorioza) este produsă de ciuperca Septoria piricola. Boala se răspândește în timpul perioadei de vegetaţie a plantei gazdă. În timpul iernii, în frunzele atacate se formează peritecii globuloase. În peritecii se formează numeroase asce care conţin ascospori bicelulari. Ascosporii realizează infecţiile primare, primăvara.
Pentru prevenirea şi combaterea agentului patogen, se aplică aceleaşi măsuri ca în cazul speciei Venturia pirina (rapănul părului). Specialiștii recomandă cultivarea de soiuri imune, rezistente sau tolerante, afânarea terenurilor, aplicarea prin stropire a ureei pentru a favoriza căderea frunzelor toamna și aplicarea de măsuri de igienă cultural, ca strângerea și îndepărtarea frunzelor și fructelor bolnave. Ca măsuri de prevenție, trebuie dezinfectate instrumentele de tăiat cu clorură de var 3%, acid feric 5%, sublimat corosiv 0,1%, formalina 4% etc.
Pentru a evita apariția bolii, se recomandă fungicide de contact cu un spectru larg de acțiune și să fie aplicate 1- 3 tratamente: 2 înainte de înflorit, unul imediat după înflorit, la un interval minim între stropiri de 7 zile și de 21 zile în perioada înfloritului. Printre produsele disponibile pe piață se numără și Alcupral 50 PU, Antracol 70 WP, Bravo 500 SC, Chorus 75 WG, Polyram DF, Stroby DF, Topsin.
Rugina părului se întâlneşte, mai frecvent, în zonele colinare şi premontane și se manifestă, în general, pe frunze şi, mai rar, pe muguri, fructe şi ramuri de păr (Pyrus communis). Pe faţa superioară a frunzelor apar, din luna mai, pete ovale (0,5-1,0 cm diametru), de culoare galbenă-roşiatică, cu marginea portocalie. Pe suprafaţa acestor pete apar puncte mici, negricioase, care reprezintă picnidiile ciupercii. Pe faţa inferioară a frunzelor se observă pete galbene pe suprafaţa cărora iau naştere, din iulie-august, ecidii de tip Roestelia. Peridia ecidiilor rămâne unită la vârf, dar lateral prezintă fisuri prin care se eliberează ecidiosporii de culoare brună.
Atacul pe ramurile de Juniperus se manifestă prin hipertrofii fusiforme, lungi (2-10 cm), în dreptul cărora scoarţa este zbârcită şi crăpată. Toamna târziu sau primăvara timpuriu, pe ramurile atacate apar excrescenţe veziculoase formate din aglutinarea teleutosporilor. Iniţial, excrescenţele sunt de culoare roşie-portocalie, iar în final devin violet-negricioase. De la un an la altul, transmiterea ciupercii se realizează prin teleutospori şi prin miceliul care iernează pe ramurile de Juniperus.
Principala măsură de combatere constă în tăierea şi arderea ramurilor de păr atacate, din apropierea livezilor de păr. Pentru prevenirea unor atacuri puternice se aplică tratamente chimice cu diferite fungicide (sulfat de cupru 0,5-1,0%, zeamă sulfocalcică 3%), spre sfârşitul lunii mai şi în prima jumătate a lunii iunie. Tratamentele chimice, aplicate împotriva rapănului la păr, produs de Venturia pirina, sunt eficace şi împotriva acestei boli.
