Comisia Europeană a adoptat în data de 11 martie 2014 Regulamentul delegat (UE) nr. 665/2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului, în ceea ce privește condițiile de utilizare a mențiunii de calitate facultativă „produs montan”.

Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 a instituit un sistem aplicabil mențiunilor de calitate  facultative, pentru a-i ajuta pe producători să comunice, pe piața internă, caracteristicile sau proprietățile care oferă valoare adăugată propriilor produse agricole. Această reglementare stabilește condițiile de utilizare a mențiunii de calitate facultativă „produs montan” și împuternicește CE să adopte acte delegate pentru a prevedea derogări de la aceste condiții, în cazuri justificate în mod corespunzător și pentru a ține seama de constrângerile naturale care afectează producția agricolă din zonele montane.

Cu scopul de a evita inducerea în eroare a consumatorilor, s-a stabilit că este oportună clarificarea utilizării mențiunii „produs montan” în cazul produselor de origine animală.

Regulamentul stabilește că, în cazul produselor obținute de la animale, cum ar fi laptele și ouăle, producția trebuie să fie din zone montane, iar în ceea ce privește produsele obținute din animale, cum ar fi carnea, animalele ar trebui să fie crescute în zone montane. Dat fiind faptul că fermierii cumpără adesea animale tinere, acestea trebuie să petreacă cel puțin ultimele două treimi din viață în zone montane.

La nivel național, la începutul lunii martie, Guvernul a aprobat, printr-o Hotărâre, cadrul instituțional și unele măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr.1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 Noiembrie 2012 privind sistemele din domeniul calității produselor agroalimentare. Hotărârea constituie baza pentru elaborarea celorlalte care vor viza schemele de calitate, inclusiv utilizarea mențiunii „produs montan”.

Actul normativ defineşte termenii utilizaţi şi stabileşte autorităţile responsabile cu verificarea documentaţiei pentru obţinerea şi protecţia sistemelor de calitate a produselor agricole şi alimentare (IGP, DOP şi STG, prevăzute în Regulamentul UE nr. 1151/2012). De asemenea, Hotărârea stabilește autoritățile responsabile cu verificarea pe piaţă a etichetării şi utilizării logo-ului naţional sau comunitar.

Astfel, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale va fi autoritatea responsabilă cu verificarea documentației necesară pentru obţinerea sistemelor de calitate a produselor agricole și alimentare.

Organism de inspecţie şi certificare va fi entitatea acreditată de Asociaţia de Acreditare din România sau de alt organism de acreditare echivalent din Uniunea Europeană, semnatar al acordului de recunoaştere multilaterală a acreditării europene (EA-MLA) şi recunoscută de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor va fi organismul responsabil cu verificarea pe piață a etichetării și utilizării logo-ului comunitar sau național.

Logo-ul naţional este simbolul naţional care figurează pe etichetele produselor agricole sau alimentare româneşti ce se comercializează sub o denumire înregistrată în Registrul Naţional al Sistemelor de Calitate.

Potrivit actului normativ, corectitudinea datelor cuprinse în caietul de sarcini se verifică şi se certifică de către organisme de inspecţie şi certificare a produselor agricole sau alimentare. Costurile aferente verificării şi certificării realităţii datelor cuprinse în caietul de sarcini, precum şi cele aferente controlului respectării caietului de sarcini sunt suportate de grupul de producători vizat de controlul respectiv.

Procedura de înregistrare și verificare a documentației pentru dobândirea unui sistem de calitate a unui produs agricol sau alimentar se aprobă prin Ordin al ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Verificarea pe piaţă a etichetării şi utilizării logoului comunitar sau naţional al produselor ce beneficiază de protecţia sistemelor de calitate se face de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC), potrivit normelor comunitare şi naţionale în vigoare.

Regulile specifice privind modelul şi utilizarea logo-ului naţional pentru produsele cu denumire de origine, indicaţie geografică sau specialitate tradiţională garantată care au fost înregistrate în Registrul sistemelor de calitate care au dobândit sau care vor dobândi protecţie naţională se aprobă prin Ordin al ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, cu avizul ANPC.

Sistemele de calitate protejată a produselor agricole şi alimentare (IGP – „Indicaţia Geografică Protejată”, DOP – „Denumirea de Origine Protejată”, STG – „Specialitate Tradiţională Garantată”) reprezintă o modalitate de recunoaştere a calităţii produselor agro-alimentare care au o caracteristică senzorială influenţată de aria geografică şi oferă producătorilor instrumentele corespunzătoare de identificare şi promovare a acestor produse ale căror caracteristici specifice sunt protejate la nivel naţional şi european.

  • IGP – „indicaţia geografică protejată”: poate fi numele unei regiuni, unui loc specific sau al unei ţări, utilizat pentru descrierea unui produs agricol sau alimentar. Produsul trebuie să fie: – originar din aceasta regiune, loc specific sau ţară, – să posede o calitate specifică, reputaţie sau alte caracteristici atribuite originii geografice, – materiile prime folosite pot să provină şi din afara ariei geografice definite, – anumite operaţii ale procesului de producţie cum ar fi ambalarea, congelarea, depozitarea, etc. pot avea loc în afara ariei geografice definite.
  • Produs cu denumire de origine protejată. DOP – „denumirea de origine protejată”: poate fi numele unei regiuni, al unui loc specific sau al unei ţări utilizat pentru descrierea unui produs agricol sau alimentar. Produsul trebuie să fie: – originar din această regiune, loc specific sau ţară, – calitatea sau caracteristicile sunt datorate mediului geografic cu factorii săi naturali şi umani, – materiile prime folosite trebuie să provină numai din aria geografică definită, – producerea, procesarea şi prepararea trebuie să aibă loc numai în aria geografica definită.
  • „Specialitate Tradiţională Garantată” – STG defineşte un produs agricol sau alimentar tradiţional a cărui specificitate a fost recunoscută de Comunitate prin înregistrarea lui într-un registru, în conformitate cu Regulamentul PE nr. 1151 / 2012. Pentru a fi înregistrată, denumirea trebuie să fie specifică în sine sau să exprime specificitatea produsului agricol sau alimentar. Specialitatea tradiţională garantată nu face referire la o origine, dar pentru a obţine protecţie, produsul trebuie să aibă o compoziţie tradiţională (reţetă), sau un mod de producţie tradiţional. Materiile prime sau modul de producţie trebuie să confere caracterul tradiţional al produsului în raport cu alte produse. Perioada minimă de existenţă a unui produs pe piaţă pentru a dobândi recunoaşterea este de 30 de ani.
Share on Facebook