Condiment, medicament, aliat de nădejde în lupta cu cancerul sau armă împotriva vampirilor și a spiritelor rele, usturoiul este nelipsit din orice gospodărie. Pe piață găsim din abundență usturoi din import, astfel că este loc suficient pentru cultivatorii locali.
Originar din Asia, cultivat cu succes în Egipt, usturoiul a devenit o emblemă a statelor din jurul Mediteranei de-a lungul secolelor, datorită faptului că se cultivă ușor și are puțini dăunători, iar bolile par să-l ocolească. Studii recente arată că usturoiul este o armă redutabilă în lupta cu bacteriile, fungii sau virușii. De asemenea, ajută la digestie, curăță sângele de toxine și îi ajută pe cei care suferă de calviție.
Fiind rezistent la temperaturi scăzute, usturoiul poate fi semănat toamna sau primăvara devreme. Usturoiul preferă solurile nisipoase, care permit căpățânii să se dezvolte armonios. Înainte de semănare, terenul trebuie curățat de resturile vegetale. Dacă este necesar, se poate aplica un erbicid. După ce acesta își face efectul, se aplică gunoi de grajd pe întreaga suprafață. La un hectar sunt necesare aproximativ cinci tone de gunoi de grajd.
După arătură, se discuiește astfel încât terenul să fie uniform. Usturoiul se poate semăna pe brazde înălțate. Este necesară o cantitate de 800-1.000 de kilograme de căpățâni la un hectar, desfăcute în căței. Cățeii se seamănă la o adâncime de 2-3 centimetri, la o distanță între plante de 3 centimetri.
Usturoiul nu are cerințe mari legate de apă și trebuie evitate băltirile, de aceea este necesar ca solul să fie uniform. În schimb, sunt necesare 2-3 prașile, pentru îndepărtarea buruienilor. Înainte de recoltare (o zi sau câteva ore, în funcție de cât de uscat e solul), udați ușor cultura, astfel încât solul să ușor jilav, pentru a putea recolta mai ușor.
Soiuri de usturoi aducătoare de profit
Mai puțin de 10% din usturoiul disponibil pe piața românească provine din producția internă. Restul este importat, astfel că fermierii care se vor orienta către cultivarea usturoiului pot obține ușor profit, însă veniturile cultivatorilor pot crește în funcție de soiul ales. Pentru a face profit, trebuie cultivate soiuri cerute de consumatori. Printre acestea se numără soiurile Porcelain, Rocambole, Purplestripe sau soiul Elefant, pentru care clienții sunt dispuși să plătească aproximativ 7 euro pentru o cantitate de mai puțin jumătate de kilogram de usturoi. Și varietatea Elephant se vinde bine, cu circa 4-6 euro pentru o jumătate de kilogram. De pe o suprafață de 4.000 de metri pătrați se pot obține peste 6,7 tone de usturoi, dacă se folosesc semințe de calitate și se respectă tehnologia de cultură. La un preț mediu de 6 euro pe kilogram, rezultă venituri de peste 40.000 de euro.
În prezent, în România, se cultivă peste 100 de soiuri de usturoi. Printre acestea se numără usturoiul roșu de România, cunoscut mai ales în Statele Unite ca soiul Elefant. Căpățâna mare, formată din 4-6 căței ușor de curățat, au făcut din usturoiul elefant favoritul cultivatorilor americani. În România, usturoiul roșu se mai găsește mai mult în Ardeal, locul lui fiind luat mai ales de usturoiul importat din China sau de soiuri ca Iujini, Strelet, Poliot cu tulpina floriferă şi Prichindel fără tulpină floriferă, De Cahul, Din Bacău, De Bucovina.
Un alt soi românesc este usturoiul Ager, recomandat pentru cultura timpurie de primăvară, dar și în cultura de toamnă. Usturoiul Ager are portul semierect, cu frunze de culoare verde cu pruină medie. Bulbul are mărime medie (25-35 g) și, depozitat corespunzător, rezistă bine peste iarnă. Căpățâna este formată din 8-12 bulbili de mărime medie și au pulpa alb-gălbuie. Potențialul de producție este de 7-8 tone/ha, cu respectarea tehnologiilor specifice.
Un fermier din Neamț a importat din Coreea de Sud o tehnologie de prelucrare a usturoiului obișnuit, la temperatura si umiditate fixă, timp de 45 de zile, iar apoi devine negru. Usturoiul negru are proprietăți de aproximativ 12 ori mai puternice decât acelea ale usturoiului comun. O căpățână de usturoi negru costă peste 6 lei, adică este de 6 ori mai scump față de cel obișnuit.
Un alt soi de usturoi căutat de maeștrii bucătari este usturoiul creol. Deși se cultivă mai ales în zonele calde, uscate, care nu sunt propice pentru alte soiuri, usturoiul creol a dovedit că se adaptează relativ ușor și altor condiții pedoclimatice. În schimb, usturoiul creol are de suferit de pe urma variațiilor anuale de climă, care le inhibă buna dezvoltare. Plantele cresc destul de mult în înălțime, față de alte soiuri, iar tijele trebuie recoltate în timp util, altfel dimensiunea bulbilor va avea de suferit. Bulbii se maturează destul de târziu, de acea este mai bine să fie recoltați mai spre finalul sezonului. Bulbii nu sunt mari, comparativ cu alte soiuri, însă, pe măsură ce se adaptează condițiilor pedoclimatice, de la o generație la alta, își măresc dimensiunea. Rotunzi și acoperiți de foițe albe, lucioase, bulbii conțin între 4 și 14 căței de usturoi creol, dispuși într-un singur strat în jurul axei centrale.
Usturoiul creol este apreciat pentru savoarea sa deosebită, dulceață, cu arome de pământ și nuanțe de mosc. Deși aceste caracteristici sunt cel mai des folosite pentru a descrie gustul și aroma usturoiului, iuțeala variază de „delicat” la „puternică”, ceea ce face ca acest tip de usturoi să aibă un gust plăcut atunci când este folosit în preparate fierte sau prăjite, dar mai ales atunci când este consumat în stare proaspătă. Depozitat în condiții optime, usturoiul creol își păstrează caracteristicile și prospețimea timp de șase-nouă luni sau chiar un an. În acest răstimp, usturoiul creol suferă, asemenea vinului, un proces de maturare care îi potențează savoarea. Usturoiul creol poate fi folosit cu succes la servirea peștelui și a fructelor de mare, a bamelor, cărnii de pui sau supelor.
