Agricultorii care folosesc frecvent ca ingrasamant natural gunoiul de grajd ar trebui sa fie atenti si la nivelul de azot pe care acesta il are, atrage atentia publicatia Modern Farmer.

Astfel, un prim criteriu pe care fermierii ar trebui sa il aiba in vedere atunci cand aleg gunoiul de grajd este sa verifice nivelul de azot pe care il contine. Multe ingrasaminte naturale au atat de mult azot incat pot „arde” radacinile plantelor. Pentru a evita aceste probleme, agricultorii sunt sfatuiti sa amestece gunoiul de grajd cu resturi vegetale bogate in carbon, precum frunzele sau paiele, inainte sa-l aplice pe sol.

De exemplu, gunoiul de grajd provenit de la erbivore, precum caii si vacile, au deja un raport ideal de carbon-azot (25 la 1), ceea ce inseamna ca ingrasamantul de grajd poate fi aplicat direct pe sol. Pe de alta parte, gunoiul de grajd provenit de la omnivore, de exemplu de la suine, contine un nivel mare de azot.

Raportul de carbon-azot la principalele specii de animale: bovine (25-1), cal (20-1), ovine (15-1), porcine (12-1), pasari de curte (7-1).

Din acest punct de vedere, compozitia gunoiului de grajd este diferita in functie de specia de animale de la care provine si de la hrana acesteia. Mult mai bogat in elemente nutritive este gunoiul rezultat de la cai si oi, comparativ cu cel obtinut de la vite cornute si porci.

Atunci cand animalele sunt hranite cu nutreturi concentrate si fanuri, atunci si dejectiile au un continut mai bogat in azot, fosfor si potasiu. In momentul in care in hrana animala se folosesc mai multe furaje fibroase dejectiile au o cantitate mai scazuta de substante hranitoare pentru plante.

De asemenea, merita reamintit ca utilizarea gunoiului de grajd mareste puterea solului de a retine mai eficient substantele hranitoare, impiedicand astfel spalarea lor in adancime si punandu-le la dispozitia plantelor atunci cand acestea au cea mai mare nevoie de consum.

Share on Facebook