Familia Onu din localitatea Bascov, județul Argeș, este la a patra generație de producători de turtă dulce, produs pe care l-a transformat întro afacere.

În 1946, străbunica Anastasia Onu și-a deschis un laborator la Pitești, în care producea turtă dulce în formă de figurine, salbe cu gurițe, blat cu miere, ciubuce, acadele, susan și înghețată. Produsele erau vândute într-un chioșc în spațiul Gării Pitești, fiind cunoscute în toată țara. Tradiția a fost continuată de către urmași până-n zilele noastre.

Turta dulce produsă în 1946 de Anastasia Onu a devenit astăzi o veritabilă afacere pentru societatea Marta Princeps SRL, care aparține familiei Onu și se bucură de recunoaștere în diverse zone ale țării. Produsele pot fi găsite în toată țara, la festivaluri, simpozioane, expoziții, târguri de meșteri populari organizate de muzee și piețe în care se vând produse tradiționale.

Din anul 2000, societatea Marta Princeps este membră a Asociației Creatorilor Populari din România.

Afacerea cu turtă dulce este condusă tot de o femeie, așa cum a început și în urmă cu 68 de ani. Elisabeta Onu, de profesie inginer chimist, a dus mai departe tradiția familiei împreună cu soțul, dar până la un moment dat, când Constantin Onu a devenit preot.

„Soțul meu este preot, dar înainte de a-și face meseria pentru care s-a pregătit, s-a ocupat de acest meșteșug al turtei dulci împreună cu mine. Apoi, am preluat eu totul. La început mi-a fost greu, însă cu pasiune reușești orice“, povestește Elisabeta Onu.

Ea a îmbunătățit rețeta de turtă dulce și modelele, dar a păstrat-o și pe cea tradițională moștenită. În scurt timp, a reușit să aibă o afacere cunoscută. Cea care administrează societatea Marta Princeps este de părere că pentru acest meșteșug – turta dulce – este nevoie de pasiune și îndemânare.

„Este o artă să faci turtă dulce. Deși se găsește peste tot, rețeta noastră este foarte veche, lucrăm totul manual, inclusiv frământatul și întinsul foii, decupatul, coptul și decoratul. Am avut propuneri să facem o linie tehnologică pentru a livra în străinătate, dar nu am dorit să renunț la

metoda manuală, deoarece, lucrând pe linie automată, toate produsele vor fi la fel, vor semăna între ele. Pe când așa, fiecare are ceva deosebit și întotdeauna doresc să diversific modelele. La o lună sau două schimb modelele și culorile, dar rețeta o păstrez“, a precizat Elisabeta Onu.

Oferta cuprinde turtă dulce în diverse forme: tradiționale (table – turtă dulce cu miere, rotițe, rondele, portofel, fetițe, cocoșei, căluți, iepuri, batoane, porumbei, peștișori, brăduți, inimioare, steluțe de mare, gurițe) sau inspirate din lumea poveștilor (personajele poveștilor populare sunt miniaturizate în turtă dulce: Hansel și Gretel, Albă ca Zăpada, Motanul Încălțat, Mica Sirenă, Cerbul de Aur, Moș Crăciun), potrivit datelor publicate de Rețeaua Națională de Dezvoltare Rurală. Produsele se pot executa și la comandă, în diferite forme, în funcție de cerințele clienților.

Din anul 2005, societatea Marta Princeps colaborează cu școli și grădinițe cărora le furnizează turtă dulce. Cele mai multe solicitări vin în perioada Sărbătorilor Pascale, de Crăciun și Mărțișor.

„Am livrat și în străinătate, timp de un an le-am trimis românilor din Spania turta dulce de la noi. Le place că-i naturală, nu ca cea din magazinele de acolo. De asemenea, în fiecare an de Crăciun vindem produsele noastre în Franța, printr-o prietenă care trăiește acolo“, spune Elisabeta Onu.

Calitatea produselor, importantă pentru afacerea familiei Onu

Ingredientele folosite pentru a produce turta dulce sunt făina, zahărul, mierea, bicarbonatul de sodiu și aromele de scorțișoară și ghimbir.

„Făina și zahărul sunt ingredientele principale, însă acestea conțin amelioratori care duc la scăderea calității. La fel se întâmplă și în cazul mierii de albine. Acum lucrăm cu făină de calitate medie, de tip 650. Zahărul este o problemă, deoarece conține melasă și de aceea este nevoie să cumpărăm un tip de zahăr care este foarte scump. Altfel n-am avea calitate. Nici mierea nu mai este calitativă. Oricum, nu putem folosi prea multă miere, pentru că e scumpă și ar crește prețul turtei dulci. Încercăm să facem produse de calitate cu costuri cât mai mici, ca să-și permită oricine să mănânce turtă dulce ca în copilărie“, explică Elisabeta Onu.

În procesul de coacere a produselor se folosesc cuptoare pe bază de gaz, dar la început au existat cuptoarele pe vatră.

„Turta dulce este o afacere, cât timp din ea se poate trăi decent și reușim să ajutăm și biserica unde slujește soțul meu”, spune Elisabeta Onu.

Singura nemulțumire a celei care conduce afacerea este concurența dezechilibrată de pe piață, mai ales din târgurile în care ar trebui să se vândă doar produse tradiționale și doar de către producători.

Share on Facebook