Gheorghe Tăușan din Sebeș, Alba, nu are pământ mult, însă a reușit să își completeze veniturile producând dulciuri de casă. Pentru Postul Crăciunului, ardeleanul propune „prăjitura săracului”.
Când privești bunătățile de pe taraba lui Gheorghe Tăușan, nu zici că nu au cine știe ce E-uri ca să fie atât de frumos colorate sau să țină. Rețetele moștenite din părinți și pe care speră să le transmită mai departe fiului său, munca de dinainte de răsărit și mult până după apus sunt secretele succesului lui Gheorghe Tăușan. „Prăjitura săracului”, pe care o aduce tocmai din casa sa din Sebeș, județul Alba, are, atunci când o duce la evenimente mai cu ștaif, alt nume: „Delicios de post”.
„Luați de gustați că veniți și mai luați”, spune cu glasul domol și ochii sclipitori nenea Gheorghe întinzând bucăți de prăjitură unor doamne. Acestea gustă și apoi se caută prin portofele. Ardeleanul le ambalează bunătățile, zâmbind mulțumit că a reușit să mai dea ceva. E greu să faci produsele după rețete vechi fără chimicale și e și mai greu să le păstrezi astfel încât să nu se strice. Foile le colorează cu suc de roșii din grădină, apoi le umplute cu gem din prunele culese din prunul din spatele casei, iar gustul ușor acrișor e dat de zeama de lămâie. Deasupra presară nucă măcinată, tot din producție proprie. Bucătarul nu vrea să dea mai mult din casă despre rețeta sa pentru „Prăjitura săracului”, dar nici cum reușește de-i crește cozonacul, fără amelioratori, doar cu nucă de la pomii din curte.
Pe lângă prăjituri naturale, Gheorghe Tăușan a făcut cam de toate în agricultură. Are 10 hectare de teren agricol, din care 6 sunt cultivate cu grâu și restul cu porumb. A crescut și porci, dar a trebuit să dea din ei pentru că nu a mai găsit oameni dornici să muncească. „Nu vine nimeni să mai muncească. am face multe dar cu cine? Le e rușine să muncească, stau și așteaptă ajutoarele sociale”, spune ardeleanul cu tâmple cernite. L-am întrebat dacă, în aceste condiții, mai merită să fii agricultor în România.
„Dacă nu fac eu, nu faci dumneata, cine să mai facă? Am un fecior, toată munca e pentru el. Să fie slugă și stăpân la el acasă, nu să meară cine știe pe unde să lucre”, ne-a răspuns senin bătrânul, împachetând de zor alte bunătăți de pe taraba sa, care vor încânta noi și noi clienți.
