Chintesență a culturii rurale românești, Maramureșul este un reper nu doar pentru credincioșii din România, ci și pentru întreaga lume. Mănăstirile sale au fost incluse în patrimoniul UNESCO.

În Protopopiatul Vișeu, în Parohia Ieud bat clopotele uneia dintre cele mai vechi mănăstiri din țară, care poartă hramul Nașterea Maicii Domnului, sărbătoare pe care creștinii o vor celebra duminica aceasta. Construită în 1934, mănăstirea se păstrează într-o stare bună, prin grija monarhilor care au trăit acolo. Mult timp s-a crezut că actuala biserică are un edificiu vechi de mai mult de 600 de ani, ceea ce a făcut-o cea mai faimoasă în regiune.

Cu vreo trei secole mai tânără, Mănăstirea din Poienile Izei cu hramul Sfintei Parascheva, datează din 1602 și a fost construită din grinzi de brad. Altarul pătrat este mai strâmt decât planul dreptunghic al corpului principal al bisericii, așa cum este tipic pentru bisericile mai vechi. S-a dedus din detalii arhitecturale că biserica originală era mult mai scundă și că a fost înălțată mai mult în secolul al XVIII-lea. Lăcașul s-a pătrat într-o stare foarte bună.

În protopopiatul Sighetului regăsim Mănăstirea Bârsana, construită în 1711 și care se află într-o stare de conservare bună. Izvoarele istorice atestă existența vieții monahale în acest areal cu mult înainte de ctitorirea mănăstirii actuale. Un document din 6 noiembrie 1405 certifică existența unui câmp al mănăstirii. Biserica a fost folosită în scopuri monahale până în 1791, când mănăstirea a fost desființată. În 1806, sătenii au hotărât să mute biserica nefolosită în mijlocul comunității lor. Biserica stă acum pe o colină, înconjurată de o livadă.

Construită în jurul anului 1643 și purtând hramul Sfântului Ierarh Nicolae, Biserica Mănăstirii de la Budești este una din bisericile care au servit ca parohie până în prezent. Biserica este faimoasă pentru obiectele care au aparținut a doi luptători pentru libertate împotriva habsburgilor austrieci: haina de curier a lui Pintea Viteazul și steagul lui Ferenc II Rákóczi, un nobil transilvănean. De asemenea, în sfântul lăcaș de cult există icoane pictate pe lemn sau sticlă din secolele XV-XVII.

Ridicată în 1717, din grinzi de stejar, pătrate și groase, așezate pe o fundație zidită din pietre de râu, Biserica Mănăstirii Desești, cu hramul Cuvioasei Parascheva, se păstrează într-o stare foarte bună și este una dintre puținele care și-au menținut planul inițial, chiar dacă cei care s-au îngrijit de starea ei au mai făcut adăugiri.

În Țara Lăpușului, își înalță crucile către cer Mănăstirile Plopiș, Rogoz și Surdești, toate intrate, de asemenea, în patrimoniul UNESCO. La Surdești, în ciuda vechimii lăcașului, construit în 1721, construcția a fost bine conservată. Odată, grație turlei înalte de 54 de metri și înălțimii totale de 73 de metri, biserica din lemn era cea mai înaltă construcție de acest tip din Europa. Supremația a durat până când a fost ridicată Mănăstirea de la Săpânța-Peri, care are o înălțime de 75 de metri. Biserica poartă hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil.

Pereții din grinzi tăiate în pătrate groase ale Bisericii din Plopiș sunt susținuți pe o fundație joasă, întemeiată de blocuri mari din piatră încă din 1796-1798. Tehnica execuției, proporțiile armonioase, decorațiile sculptate și pictate, precum și așezarea în acest sat au justificat includerea acestei biserici în Lista Internațională a Moștenirilor, alcătuită de UNESCO.

Faimoasă pentru consolele încarcate în forma de „cap de cal”, care sprijină acoperișul, și pentru sculpturile din lemn de pe fațade, biserica de la Rogoz a fost înfrumusețată cu ornamente care păstrează motivul frânghiei răsucite, cu un cerc cu o cruce pe fațade. Edificiul a fost transferat în Rogoz, pe locul unei biserici deja existente, Sf. Parascheva, construită în 1701.

Share on Facebook