Frumuseţea muntelui Semenic i-a făcut pe cei de la Uzinele şi Domeniile Reşiţa (UDR), să ridice, în apropierea vârfului Gozna – între vârful Semenic şi Piatra Medeii – un schit din lemn cu turla aşezată pe un schelet metalic, pentru a rezista viscolelor frecvente în zonă.

Proiectul a fost executat de arhitectul Gheorghe Râureanu, în 1943. În ziua de 6 august 1946 (Schimbarea la Faţă), Episcopul Caransebeşului, Veniamin Nistor, cu un impresionant sobor de preoţi şi în prezenţa directorului general al Societăţii UDR Reşiţa, ing. Al. Papp, precum şi a numeroşilor credincioşi, a sfinţit Schitul cu hramul Schimbarea la Faţă. La un an după acest fericit eveniment, cu puţin înainte de desfiinţarea abuzivă a Episcopiei Caransebeşului, acelaşi episcop a oficiat aici Sfânta Liturghie. În acest timp, s-a lansat ideea ca Schitul să-l primească drept protector pe Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul, astfel că, la 18 iulie 1948, în preajma noului hram, Episcopul Veniamin Nistor a slujit aici ultimă liturghie. A urmat perioada comunistă şi Schitul a fost trecut în grija parohiei din Văliug.

La 20 iulie 1988, ÎPS Dr. Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului, în fruntea unui sobor de preoţi, a oficiat Sfânta Liturghie. La 9 februarie 1991, Schitul a fost vizitat de Ieromonahul Porfirie Nica, de la Mănăstirea Săraca. Adânc impresionat de frumuseţea locurilor, precum şi de starea jalnică a schitului, a solicitat aprobarea Protopopiatului Reşiţa pentru a ridica aici un complex bisericesc şi a forma o obşte monahală. Numit la conducerea schitului de ÎPS Mitropolit şi de Consiliul eparhial, Porfirie Nica, împreună cu meşterii din Târnova, a turnat fundaţia complexului monahal, care a fost dat în folosinţă cu toate utilităţile în anul 1993.

Astăzi este una dintre clădirile cele mai reprezentative de pe Semenic, care dă viaţa acestor locuri legendare.

Biserica este micuţă, din lemn, pe fundaţie de piatră, construită în formă de navă. Este compartimentată în altar, naos, o tindă şi un pridvor închis. Catapeteasma este din lemn, fiind sculptate numai uşile împărăteşti. Altarul este luminat de trei ferestre, iar restul spaţiului de alte trei ferestre pe fiecare parte. Intrarea în pridvor se face pe o uşă metalică şi din pridvor în tindă pe o uşă de lemn. Pereţii sunt căptuşiţi în interior cu şipci din lemn. Turla din cadru metalic este amplasată pe pridvor şi acoperită cu tablă. Ea are şi funcţie de clopotniţă. Pardoseala din biserică este din plăci de ciment frumos finisate.

Sunt pictate doar icoanele sfinţilor apostoli. Între obiectele de valoare artistică deosebită, se remarcă uşile împărăteşti din secolul XVIII.

  • Hram: „Sf. Proroc Ilie” (20 iulie)
  • Adresa: Com. Văliug, Staţiunea Semenic, jud.Caraş-Severin, cod 1718
  • Numărul de vieţuitori: 2
  • Acces rutier: D.L. Reşiţa – Cuptoare – Văliug – Muntele Semenic
  • Acces feoviar: Reşiţa
  • Posibilităţi de cazare: 15 persoane.
  • Egumen: Protosinghel Porfirie Nica
  • Telefon: 0255.254.256
Share on Facebook