Credincioşii din zonă au pătimit, după ce, din ordinul împărătesei Maria Tereza, generalul Bukow a desfiinţat singura mănăstire din zonă, şi au vrut să ridice un nou lăcaş închinat Domnului, în valea Crişului Alb.

Biserica a fost construită în anul 1896, din zid, în formă de cruce, lungă de 24 m şi cu lăţimea în zona absidelor de 12 m, compartimentată în altar, naos, pronaos şi pridvor închis. Altarul este luminat de trei ferestre, naosul de câte una pe fiecare absidă, iar pronaosul de câte trei ferestre pe fiecare parte (sud şi nord). Ferestrele sunt largi, înalte, terminate în arc, cu geamuri ornamentale. În pronaos se află şi balconul pentru cor.

Catapeteasma este din lemn nesculptat. Are o turlă oarbă pe pridvor, de formă pătrată, şi patru ferestre cu obloane. Plafonul semicilindric este zugrăvit în culoarea cerului cu stele. Intrarea în pridvor se face prin vest, pe uşa din lemn simplă, la fel ca intrarea din pridvor în pronaos. Există şi o a doua intrare în pronaos, prin partea sudică. Pardoseala este din ciment. Biserica este acoperită cu tablă vopsită cu maro şi are un acoperiş în două ape.

Biserica a fost pictată în tempera de un pictor amator, fără o valoare artistică. A fost spălată de ploi şi, în prezent, nu se mai cunosc urmele picturii. Singurul obiect de artă din biserică este un chivot de lemn ornamentat, din 1823.

Aici, călugării urmează exemplul fraților lor de la Muntele Athos, așa că femeilor nu li se deschide poarta.

Share on Facebook