„Vai săracă lumea mea, că greu am trăit în ea”. Cu aceste cuvinte se încheie epitaful de pe crucea lui Stan Ioan Pătraș, hâtrul din Săpânța, care a tocmit „Cimitirul Vesel din Săpânța”, inclus în patrimoniull UNESCO și declarat cel mai important cimitir din Europa şi al doilea din lume, după Valea Regilor din Egipt, la Simpozionul Monumentelor Funerare, desfăşurat în 1998, în SUA.

Stan Ioan Pătrașc a început de copilandru să sculpteze lemnul, tradiție veche în familia sa, numai că, cu drag de pictură și poezie, a început să pună versuri și culoare pe crucile consătenilor săi. În anul 1935, la sugestia preotului greco-catolic Grigore Rițiu, care era și profesor de română și latină, Stan Ioan Pătraș a realizat partea verticală a crucilor ceva mai lat, cu loc pentru epitaf. La început lucra cam 10 cruci pe an, făcute din lemn de stejar și, până ce lumea l-o doborât în lut, în 1977, a muncit lemnul a vreo 700 de cruci. Încet-încet și fețele celor din Săpânța au început să apară lângă epitaf, versurile s-au stilizat, păstrându-și însă armonia și respectând canoanele creației populare.

Dacă ar fi trăit azi, lui Stan Ioan Pătraș i s-ar spune că e artist bio: sculpta lemnul și obținea culori vii amestecând pigmenți naturali. I-a plăcut albastrul și le-a plăcut și altora, așa că azi ne putem mândri, ca români, nu doar cu „albastrul de Voroneț”, ci și cu „albastrul de Săpânța”. Atât de mult a vrut preotul ortodox din sat să pună acest albastru pe biserică încât, prin 2008, voia să dărâme aproape cu totul biserica din Cimitirul Vesel, construită prin 1886 de parohia greco-catolică din localitate. Voia să pună la pământ turnul și să ridice altele cinci, noi și să vopsească în albastru noul lăcaș, „pentru a da autenticitate comunei”. Numai că niște judi au frânt ambițiile purtătorului de sutană. Că, dacă de autenticitate e vorba, atunci nu ar trebui lăsat cimitirul așa cum l-a gândit badea Pătraș, lângă biserica a cărei cruce a vegheat crucile maramureșenilor din Săpânța de peste un secol?

După ce maestrul Stan Ioan Pătraș s-a dus la cele sfinte, ucenicul său, Dumitru Pop a preluat greaua și nobila îndeletnicire de a crea crucile din Cimitirul Vesel de la Săpânța. El s-a mutat în casa meșterului, pe care a transformat-o în muzeu.

Pășind cu grijă să nu tulbure liniștea locului, călătorul află de pe crucile din Cimitirul Vesel de la Săpânța istoria oamenilor care au trudit în satul maramureșean. Stan Mihai, care își are mormântul lângă al lui Stan Ioan Pătraș și care a studiat medicina: „În lume cât am umblat multă carte am învățat medicina am urmat dar departe n-am ajuns că iute m-a pus în lut”, la  primarul Turda Ion Bilta, agricultor și pădurar,  despre care consătenii „o zis că-s om rău, doră am făcut și bine la care o ținut cu mine”, și care și-a bătut cele două neveste, coincidență sau nu, botezate ambele Ancuța. Nici pe Pop Toader nu-l iartă meșterul popular: „drag mi-a fost clătinaru și țuica din paharu”. Tot din rândurile ticluite de Stan Ioan Pătraș aflăm și dramele din Săpânța. Un tânăr s-a tins în urma unui accident la numai 25 de ani, iar în urma sa au rămas nevasta și trei copilași. Epitaful soților Holdiș afirmă o realitate inevitabilă: „Câți vă uitați la noi aci veți veni și voi”.

Festivalul „Stan Ioan Pătraș

Frumusețea locului nu poate să treacă fără să lase săpate emoții calde în sufletele celor care ajung acolo. Râul Săpânța care se varsă în Tisa câțiva pași mai la vale, în sus Gutâiul, o „grădină imensă, cumva pieptănată de mână”, după cum descrie Maramureșul irlandezul Peter Hurley, omul care a fost motorul organizării festivalului „ Stan Ioan Pătraș”, care va începe de Sfânta Mărie Mare, la Săpânța.

Cei care vor veni la Săpânța pe 15 august se vor bucura de muzică tradițională, dar și de compoziții ale unor tineri muzicieni străini, veniți din șapte țări diferite și care, inspirați de Maramureș, vor prezenta o serie de improvizații, în vatra satului.

Satul maramureșean a păstrat vie o cultură îngropată de timp pe alte meleaguri. „În România aveţi ultima civilizaţie rurală europeană autentică, vie.  Dacă dacii făceau piramide, s-ar face şi astăzi piramide în România. Cam la nivelul ăsta ar trebui să fie privită ţărănimea”, creionează, atât de frumos, Peter Hurley priceperea țăranului român de a păstra în suflet datinile de la străbuni. Dintre acestea, așa cum se vede și pe crucile din Cimitirul Vesel, meșteșugurile, cum e țesutul, cioplitul, pictura, olăritul, au rămas și azi obiceiuri de zi cu zi, mod de viață și mijloc de trai pentru Maramureșeni. Femeile se odihnesc iarna torcând lâna sau țesând cergi și țoluri și își amintesc de vară punând flori pe iile lor minunate. Vara, când e cald, bărbații aduc lâna de la stâni și „muierile” o spală la vâltori, un fel de mașini de spălat naturale, „curcubee rotind de ape”, cum le spunea marele Eminescu. Tot când se odihnesc, c-așa zic ei, oamenii noștri pictează sfinți pe icoane din sticlă. Tot odihnă li se pare și să facă porțile care i-au dus din nou în atenția UNESCO, că li-i dragă munca „ș-apoi numa ăla de muncește ară di tăti”, după ne spune moș Ion, cernit de ani, uscat de muncă și necazuri, cu chipul aproape ca cel al sfântului care îl privește din icoana pe care o pictează.

Pentru atelierul de olărit va fi adus un meșter din Săcel, unul dintre ultimii artizani din Maramureș care folosește o tehnică de olărit de pe vremea dacilor. Faptul că în întreaga zonă mai există doar un olar de acest tip reprezintă și un semnal de alarmă referitor. Suntem în pericolul de a pierde tradiții care ne reprezintă și care ar putea să le aducă venituri oamenilor din zonă, dacă ar fi promovate în scop turistic.

Toate aceste tradiții, care s-au păstrat de sute de ani pot fi încercate de turiștii care vor ajunge la Săpânța de Sfânta Mărie Mare.  Dacă li s-o face foame, pot să-și facă singuri o turtă cu brânză de la oi păscute pe la poalele Gutâiului, că în sat vor fi și ateliere de gătit meniuri tradiționale. Despre oi pot învăța suflecându-și mânecile și intrând în ministâna amenajată la festival. Și cum nu-i bines ă mergi la culcare cu burta plină, turiștii vor fi îmbiați la muzică și dans. În fiecare zi vor I organizate ateliere de muzică și dans. Un atelier va fi susținut de muzicienii străini participanți la festival, iar un al doilea atelier va fi susținut de muzicienii români.

Sărbatoarea de 15 ani a Ansamblului „Săpânțana”

Anul acesta, Ansamblul „Săpânțana” împlinește 15 ani de la înființare. Este format din copii și tineri de la 8 la 25 de ani. De la înființare, peste 300 de copii și tineri au făcut parte din ansamblul creat la inițiativa familiei Pop Ion Todiuț, pentru păstrarea obiceiurilor și tradițiilor comunei Săpânța. Ansamblul are în programul său numai jocuri și cântece tradiționale autentice, pe care le cântă și le joacă numai și numai live.

Roots Revival Romania – Concert intercultural

7 muzicieni din 7 țări vor participa, în Maramureș, la un atelier de creație care le va permite dialogul cu muzica tradițională din zonă, precum și explorarea unor conexiuni culturale între popoare. La finalul acestui atelier de creație, muzicienii din Turcia, Moldova, Armenia, Iran, Irlanda, Romania și Marea Britanie vor interpreta pe aceeași scenă muzica inspirată de șederea lor în Maramureș.

„Promovarea turistică – părerea comunității”

Un seminar deschis publicului va avea loc duminică, 17 august, pentru a trage concuzii despre modalități de promovare a turismului rural. La seminarul „Promovarea turistică – părerea comunității” sunt invitate să participe grupurile de acțiune locală din România.

Săpânța este doar un exemplu de păstrare a tradițiilor în satele românești, care trebuie păstrate vii, căci, așa cum spunea Blaga, veșnicia s-a născut la sat.

„Eu cred că veşnicia s-a născut la sat.
Aici orice gând e mai încet,
şi inima-ţi zvâcneşte mai rar,
ca şi cum nu ţi-ar bate în piept,
ci adânc în pământ undeva…”

Lucian Blaga

Share on Facebook