Principala organizație europeană pentru patrimoniu, Europa Nostra, și Institutul Băncii Europene de Investiţii anunță cele 11 monumente și situri preselectate pentru programul „The 7 Most Endangered” 2014 („Cele mai periclitate 7 situri”), pe listă aflânu-se și bisericile de lemn din Transilvania de Sud și nordul Olteniei din România.

Printre reperele amenințate, selectate de către un juriu internaţional de experţi se mai află un sit arheologic roman din fosta republică iugoslavă a Macedoniei, o mănăstire medievală din Armenia, două cartiere istorice din Kastoria, Grecia, o cetate de secol al XVIII-lea din Italia, un teatru de secol al XIX-lea din Belgia și un complex rezidențial de secol al XX-lea din Rusia.  Unele sunt în pericol din cauza lipsei de resurse sau de expertiză, altele din cauza neglijenţei sau a planificării necorespunzătoare.

Anunțul selecției din acest an coincide cu ziua de deschidere a conferinţei „Patrimoniul pe primul loc: spre o abordare comună pentru o Europă durabilă”, care a avut loc la Atena de către Președinția Greacă a Uniunii Europene. Lista finală a celor șapte situri va fi făcută publică la 5 mai la Congresul European al Patrimoniului de la Viena.

„Aceste monumente și situri au fost selectate luându-se în considerare nu numai moştenirea lor remarcabilă și valorile lor culturale, ci, de asemenea, şi pericolul grav cu care acestea se confruntă. Angajamentele comunităților locale și dedicarea diferitelor organisme publice sau private de a le salva au fost considerate vitale. Un alt criteriu important a fost potențialul acestor situri de a stimula dezvoltarea socio-economică”, a declarat Piet Jaspaert, preşedinte al juriului „The 7 Most Endangered”.

„Europa Nostra salută recunoașterea tot mai mare de către instituțiile UE, inclusiv de către Banca Europeană de Investiții (BEI), a faptului că patrimoniul cultural este atât o resursă strategică, cât și o forță motrice pentru o Europă durabilă. Noi, prin urmare, contăm foarte mult dedicarea acestor instituții de a sprijini autoritățile locale, regionale și naționale pe teritoriul întregii Europe, în eforturile lor de a salva și de a spori patrimoniul nostru”, a subliniat Denis de Kergorlay, președintele executiv al Europa Nostra.

„În 2013, în anul său de debut, programul „The 7 Most Endangered” a reușit să trezească interesul pentru monumentele și siturile europene aflate în pericol și a mobilizat mai multe părți interesate în mai multe țări, din Portugalia până în Turcia. Potențialul acestui program este enorm, dar el poate fi pe deplin exploatat numai cu suport la scară largă, nu doar cu cel al instituțiilor UE, ci, de asemenea, cu cel al partenerilor publici și privați. Salvarea patrimoniului aflat pe cale de dispariție este o misiune pe care trebuie să o efectuăm cu toții, împreună”, a adăugat acesta.

„Restaurarea reușită și promovarea patrimoniului cultural pot avea beneficii sociale și economice semnificative la nivel local, regional și chiar național, în ceea ce privește creșterea turismului, crearea de locuri de muncă și îmbunătățirea oportunităților de investiții. În acest scop, Institutul Băncii Europene de Investiții se bucură să sprijine programul „The 7 Most Endangered”. Experți de la această bancă vor oferi analize și consiliere și vor ajuta la formularea un plan de acțiune fezabil pentru fiecare din cele șapte situri”, a explicat Rémy Jacob, director al Institutului BEI.

În acest an, organizații ale societății civile și organisme publice din întreaga Europă şi-au prezentat nominalizările. Unsprezece situri au fost preselectate de către un juriu internațional format din specialiști în istorie, arheologie, arhitectură, conservare și finanțe.

Lista finală a celor 7 situri va fi aleasă de către Consiliul Europa Nostra. „Cele mai periclitate șapte situri” ale anului 2014 vor fi prezentate la o conferință de presă ce va avea loc la data de 5 mai, la House of Europe din Viena de către reprezentanții la nivel înalt ai Europa Nostra și ai Institutului BEI.

Programul „The 7 Most Endangered” a fost lansat în ianuarie 2013 de către Europa Nostra cu sprijinul Institutul Băncii Europene de Investiții în calitate de partener și cu Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei în calitate de partener asociat fondator. Acest program a fost inspirat de un proiect de succes asemănător, derulat de către Fondul Naţional pentru Conservare Istorică din SUA (US National Trust for Historic Preservation). „The 7 Most Endangered” nu este un program de finanțare. Scopul său este de a servi drept catalizator pentru acțiune și de a promova „puterea exemplului”.

Iată lista celor mai periclitate 7 situri:

Bisericile de lemn din sudul Transilvaniei și nordul Olteniei, România

Comunitățile mici au construit aceste structuri autohtone în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, folosind lemn din pădurile dese ale României și tehnici tradiționale de construcție. Arhitectura modestă a acestor biserici este îmbogățită de poziția lor privilegiată și de picturile murale. În ciuda importanței lor istorice, sociale și culturale, multe biserici au fost abandonate în ultimele decenii, datorită capacității lor mici și lipsei de facilități și sunt astăzi într-o stare avansată de degradare. Comunitățile locale a depus eforturi majore pentru a reabilita și reutiliza aceste edificii religioase, dar au nevoie să fie susținute la nivel național și european.

Mănăstirea Bardzrakash Sf. Grigorie, Dsegh, Armenia

Acest complex mănăstiresc, dedicat Sfantului Grigorie, primul conducător oficial al Bisericii Armenești, datează din perioada secolelor al X-lea și al XIII-lea. Situat în peisajul cultural al satului Dsegh, într-o trecătoare înverzită, structura din piatră a clădirilor principale sunt în stadiu de ruine, fără acoperiș, acaparate de vegetație. Reabilitarea monumentului ar ajuta la afirmarea satului Dsegh ca punct central pentru turism și ar duce la sporirea economiei locale. Însă toate acestea nu se pot realiza decât cu ajutorul unei expertize și a sprijinului internațional.

Mașinăria de scenă a Teatrului Bourla, Antwerp, Belgia

Bourla este ultimul teatru municipal rămas în Europa ȋn care se mai află maşinăria originală de scenă, creată de compania franceză Philastre & Cambon în 1834. Mașinăria de scenă, precum și clădirea Neo-Clasică a arhitectului belgian Pierre Bourla au fost de fapt complet renovate în 1993, în contextul numirii oraşului Antwerp Capitală Europeană a Culturii și a primit chiar şi un premiu Europa Nostra. Dacă mașinăria istorică încă funcțională din turn și de sub scenă ar fi demontată și înlocuită cu echipamente moderne – cum s-a propus de către compania rezidentă – unul dintre singurele teatre din Europa, unde operele și dramele din secolul al XIX-lea pot ȋncă fi puse în scenă în mod autentic, va fi iremediabil pierdut.

Sanctuarul Tracic din Niva Mishkova, Bulgaria

Acest sanctuar, ce datează din secolul al V-lea până în al III-lea î.Hr., reprezintă cel mai mare și cel mai remarcabil monument al culturii antice tracice din regiunea Malko Tarnovo. Poziționat în inima celui mai mare parc natural din Bulgaria, sanctuarul poate fi accesat numai de pe potecă prin pădure. Este realizat din blocuri de marmură bine cioplite alăturate prin colțare de metal, iar cel mai impresionant element îl reprezintă inelul periferic de 25 metri. Lăcașul de cult este amenințat de condițiile meteorologice și de flora înconjurătoare. Este nevoie de ajutor tehnic și financiar național și european pentru a conserva situl și a-l transforma într-o atracție turistică educativă.

Cartierele istorice Dolcho și Apozari, Kastoria, Grecia

Cartierele Dolcho și Apozari, cu bisericile lor medievale și conace ale secolului al XVIII-lea și al XIX-lea, fac orașul montan de pe malul lacului Kastoria să fie unul dintre cele mai distinse din Europa de sud-est. Începând cu cel de-al Doilea Război Mondial, orașul a suferit distrugeri considerabile ca rezultat al creșterii populației și al construirii de blocuri de apartamente. Criza economică și rata ridicată a șomajului au agravat situația. Autoritățile locale, ONG-urile și partenerii privați s-au alăturat eforturilor de restaurare a clădirilor istorice, dar este nevoie de sprijin crescut la nivel național și european. Reabilitarea ar fi un instrument vital pentru a se depăși criza la nivel local.

Cetatea din Alessandria, Italia

Aceasta este cea mai importantă cetate hexagonală din Europa, în conformitate cu UNESCO, pe a cărui Lista Tentativă a fost înscrisă ȋncă din anul 2006. Întinzându-se pe o suprafață de 74 hectare, citadela Alessandria este un exemplu perfect al cetății fortificate moderne. Construită între 1732 și 1808, ea a constituit fundalul pentru numeroase momente cheie atât din istoria Italiei, cât și din istoria europeană. Pericolul cel mai mare îl reprezintă răspândirea unei buruieni foarte invazive, ale cărei rădăcini atacă în mod grav zidurile. Comunitatea și autoritățile locale se implică profund în transformarea cetății într-un mediu viabil, însă au nevoie de expertiză (inter)națională răspândită și ajutor financiar.

Situl arheologic roman din Golemo Gradište, Konjuh, Republica Macedonia

Golemo Gradište este un sit al unui vechi oraș antic din provincia romană Dardania, datând din secolul al V-lea și începutul secolului al VI-lea. Este întins pe o suprafață de 17 ha, iar organizarea urbană, fortificațiile și bisericile ilustrează faza inițială de dezvoltare a urbanismului european și a arhitecturii religioase. Excavațiile au adus la lumina un număr de structuri rare. Măsuri de urgență sunt necesare pentru a proteja situl de climă, jefuitori și degradare. Cu expertiză și fonduri europeane, situl și împrejurimile lui ar putea fi dezvoltate ca un parc arheologic și astfel s-ar stimula turismul cultural și rural.

Clopotele Palatului Național Mafra, Portugalia

Cele două turnuri ale Palatului Național Mafra prezintă un set unic de 120 clopote turnate în bronz, împărțite în clopote liturgice și de oră. Aceste intrumente muzicale remarcabile, care acoperă patru octave, sunt cele mai mari clopote de secol al XVIII-lea rămase în picioare din lume. Din cauza neglijării sau a proastei conservări, structurile de lemn care sprijină clopotele sunt în pericol de colaps. Restaurarea celor două ansambluri de clopote ar permite valorificarea uneia dintre cele mai rare realizări ale barocului european muzical și ar cultiva un circuit muzical și cultural internațional. Însă toate acestea se pot obține numai cu ajutor financiar și tehnic transnațional.

Paço de Vilar de Perdizes din Montalegre, Portugalia

De secole, acest sit aflat în orașul Vilar de Perdizes din nordul Portugaliei, a oferit confort material și spiritual pelerinilor la Santiago de Compostela. Înființat în 1555, printr-o bulă papală, a inclus un spital, o farmacie și o capelă. Aceste trei clădiri sunt azi într-un stadiu avansat de degradare, iar conacul care integrează elemente baroce și de manierism din secolul al XVI-lea, este pe cale de dispariție datorită instabilității fundațiilor. Renovarea sitului pentru găzduirea unui muzeu și a unui centru de interpretare ar ajuta la revitalizarea rutei către Santiago din zona, precum și la dezvoltarea activităților turistice.

Colour Row Settlement din Chernyakhovsk, Rusia

Construit în 1924, Colour Row Settlement este singurul exemplu rămas din munca timpurie a renumitului arhitect german Hans Scharoun în fosta Prusie de Est. Reprezintă un prototip de arhitectură domestică modernă și anticipează alte proiecte de pionierat pentru locuințe sociale în Germania, cum ar fi Siemensstadt de la Berlin (clasificat de către UNESCO în 2008), în care Scharoun a fost de asemenea implicat. Restaurarea acestui grup de case este o provocare tehnică și financiară care trebuie abordată prin cooperare la nivel (inter)național. Renovarea sa și crearea unui centru de cercetare ar putea impulsiona turismul și economia locală.

Sinagoga din Subotica, Serbia

Aceasta este una dintre cele mai bune exemple de arhitectură religioasă Art Nouveau din Europa Centrală. Proiectată de arhitecții maghiari Marcell Komor și Dezsö Jakab și construită în 1902, Sinagoga din Subotica combină o structură modernă din oțel și beton cu elemente decorative tradiționale din arta populară maghiară. Fost lacaș spiritual al comunității evreiești extinse din zonă, sinagoga a fost neglijată după cel de-al Doilea Război Mondial. În ciuda lucrărilor de restaurare realizate în ultimele decenii, clădirea rămâne în stare de pericol. Sunt necesare expertiză și solidaritate internațională pentru a salva această bijuterie arhitecturală și culturală.

Share on Facebook