Din vremuri străvechi, femeile din satele românești țeseau cămăși și ițari din in și cânepă sau chiar bumbac. Au dispărut topitoriile, au dispărut filaturile, a dispărut o industrie întreagă, așa că au dispărut și culturile tradiționale, iar țesătoarele care au mai rămas în satele românești aproape că nu mai au din ce țese pânză ca să facă „Binecuvântarea casei de Crăciun”.

Maria Salai a învățat meșteșugul țesutului și a cusutului de mică. Nu putea crește femeie vrednică fără să știe a mânui suveica sau acul, să pună frumusețea câmpului românesc pe ii și fote. acum are propriul atelier amenajat în casa familiei sale, unde țese pânză pentru costume tradiționale, ștergare sau tot felul de obiecte de artizanat. Pentru a coase „Binecuvântarea casei de Crăciun” a lucrat mai bine de o săptămână și a cusut fir lângă fir pe țesătura din in pentru a face broderia din lână.

Înainte, femeile din satul său din județul Cluj țeseau mereu pânză din cânepă sau in. După 1989, culturile de in și cânepă au dispărut, urmând de fapt unei industrii întregi, care a pierit topitorie cu topitorie și filatură cu filatură. Astăzi, cânepa se poate cultiva doar în ondiții speciale, deoarece autorităților le este teamă ca nu cumva în lanul cu hlandani, buni numai pentru julfă sau ițari, să fie pusă cânepă indiană, care poate fi folosită ca drog. De aceea, Maria Salai caută pânze vechi în podurile bunicelor, ca să facă „Binecuvântarea casei de Crăciun”.

 

Acest articol este proprietatea exclusivă a www.stiriagricole.ro şi este protejat de Legea drepturilor de autor. Orice preluare integrală sau parţială a conţinutului se poate face doar cu citarea sursei, respectiv www.stiriagricole.ro.

Share on Facebook