Sfântul Gheorghe este emblematic pentru creștinii din România, iar tradițiile și obiceiurile din jurul datei de 23 aprilie împletesc tradiția creștină cu obiceiuri păgâne.

Aproape 900.000 de români poartă numele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. Potrivit statisticilor Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Afacerilor Interne,  peste 700.000 sunt bărbaţi, majoritatea purtând numele de Gheorghe sau Ghiorghe (540.000), George (148.000), Gheorghiţă, Ghiorghiţă (24.000), iar Ghiță (4.700). Din totalul româncelor, 132.600 poartă numele de Georgeta, alte 33.000– Gheorghiţa sau Ghiorghiţa şi 14.900 Geta.

Tradiții și obiceiuri în ajunul zilei de Sfântul Gheorghe

În ziua de ajun a zilei de Sfântul Gheorghe, 22 aprilie, denumită popular Sângiorzul vacilor sau Alesul, se desfăşoară o serie de obiceiuri ce marchează ritual începutul anului pastoral, fiind o sărbătoare a ciobanilor, potrivit cimec.ro. Aceastea presupun alegerea ciobanilor, a locului unde se va face strunga sau stâna, alegerea mieilor şi pregătirea oilor pentru primul muls, precum şi prepararea primului caş.

Primul muls al oilor este marcat de gesturi rituale, deorece sărbătoarea presupune intrarea într-un interval de timp sacru în care forţele naturii puteau fi influenţate. În vremuri apuse, primul muls se făcea printr-un colac sau printr-o cunună de plante cu proprietăţi magice, despre care se credea că pot asigura sănătatea animalelor şi belşug la producţia de lapte. Găleata în care urma să se pună laptele de la primul muls era pregătită în mod minuţios: se turna „apă curgătoare”, adică luată din râu sau „apă neîncepută din fântână” şi iarbă verde. Marginea găleţii este decorată cu fire de salcie, împletite în forma unei cununi subţiri, cărora li se adaugă uneori un ban de argint.

Mănunchiul de plante este aruncat apoi într-o fântână, având rostul de a asigura o cantitate îndestulătoare de lapte, în timp ce se rosteau cuvinte aducătoare de belșug:  „Aşa să izvorască laptele în pulpa oii, ca apa în fântână!”.

În unele zone, pe marginea găleţii în care se mulgeau pentru prima dată oile se aşeza “colacul oilor”, de forma unei cununi, copt din făină de grâu curată, cu apă şi sare, uns cu gălbenuş de ou. Colacul era apoi luat de către doi păstori care trăgeau de el pentru a-l rupe, existând credinţa că cel care rămânea cu partea mai mare va avea noroc la oi. În unele zone, la primul muls se folosea, în locul colacului, o cunună din ramuri verzi, care avea ca scop, pe de o parte, asigurarea belşugului de lapte şi, pe de alta, protecţia împotriva forţelor malefice, active în această perioadă.

Împroorul sau pășunatul pe rouă, în ajunul zilei de Sfântul Gheorghe

În dimineaţa ajunului Sângiorzului, are loc Împroorul, adică păşunatul pe rouă, gest menit să asigure sănătatea vitelor în anul respectiv şi pentru a asigura o cantitate suficientă de precipitaţii.

Ajunul zilei de Sfântul Gheorghe, Mânecătoarea, este o perioadă caracterizată de prezenţa spiritelor malefice, strigoi şi strigoaice, care umblă noaptea pentru a lua mana laptelui de la vaci. Prezenţa acestora este controlată şi contracarată cu ajutorul plantelor. În Bucovina se folosea ca „leac” pentru spiritele rele usturoiul,  în Banat rugul de măceşe, bozul, pelinul, odoleanul, rostopasca sau leuşteanul, iar în Transilvania rugul verde şi leuşteanul.

Ca nu cumva să fie loviți de mană, gospodarii ascundeau sau ungeau cu usturoi limbile de meliţă, cu care strigoii obişnuiau să se bată sau pe care călătoreau, cântau la bucium, afumau vitele, grajdurile şi stânele, aşezau ramuri de rug la ferestrele şi uşile adăposturilor pentru animale, agăţau spini la poartă sau ungeu ugerul vacilor cu usturoi.

Ca să apere oile de mană, gospodinele pregăteau, pe 21 aprilie, o substanţă specială, denumită unsoarea sau untura de oi, din untură de la un porc negru și diferite plante, ca usturoi, laptele câinelui, boz, leuştean, pelin, scai, urzică sau salcie cu mâţişori sau plante adunate cu ocazia altor sărbători, uscate și amestecate cu tămâie. Ciobanii trebuiau să atingă oile și caprele cu această unsoare, pentru ca acestea să fie sănătoase și să dea lapte mult.

După ce oile erau trimise la stână, țăranii puneau un lanţ la poarta fiecărei gospodării,  pentru a impiedica animalele sălbatice să atace. În anumite părți ale țării se punea o secure şi doi piepteni de cânepă încleştaţi, ca să se încleşteze gura lupului.

Tradiții și obiceiuri de Sfântul Gheorghe

La Sângiorz, adică în ziua de Sfântul Gheorghe, aveau loc o serie de ritualuri menite să țină spiritele rele departe de gospodării. Se obișnuia ca de Sfântul Gheorghe casele și anexele să fie împodobite. În Muntenia se puneau crengi de tufan sau de păr, în Transilvania rug verde şi leuştean, rug sau frunză de fag sau gorun în Banat, şi au şi rol în protejarea casei şi gospodăriei de acţiunea strigoilor de mană care sunt foarte activi în această perioadă.

Intrările în case – pragul uşii, cercevelele ferestrelor, hornul sunt unse cu usturoi, erau unse cu usturoi, pentru alungarea strigoilor, făcându-se semnul crucii. Dar, pentru ca ritualul să aibă efect, și gospodarii trebuiau să se îndestuleze cu usturoi şi să se ungă cu el pe corp, pe frunte, în piept, în spate şi pe la încheieturi.

Ca să apere oile de vrăji şi de luatul manei, ciobanii se scoală în ziua de Sfântul Gheorghe în zori de ziuă şi buciumă, crezându-se că până unde ajunge buciumul, până acolo merg vrăjile. Pentru a proteja vitele, tot înainte de răsăritul soarelui, se presăra împrejurul vacii mac pentru ca nimeni să nu poată lua laptele de la acea vacă, aşa cum nimeni nu poate să culeagă macul presărat.

Un alt obicei de Sfântul Gheorghe este stropitul sau scăldatul oamenilor, animalelor sau al obiectelor din gospodărie, în vederea purificării şi a asigurării unei stări bune de sănătate şi de prosperitate în anul ce vine. Băieţii le udă pe fete ca să nu se apropie de ele strigoaicele sau pentru ca fetele să nu se transforme în strigoaice, reprezentând totodată un gest de bucurie şi mulţumire pentru apropierea primăverii.

Ritualul focului de Sfântul Gheorghe

Din timpuri străvechi, focul este un simbol al purificării. Rolul focurilor rituale era fie acela de purificare a spaţiului, în cazul sărbătorilor ce marchează începutul unui nou an, fie înlăturarea vieţuitoarelor dăunătoare, sau a spiritelor malefice, cu precădere a strigoilor care ameninţă mana câmpului sau mana vacilor, mai ales în această perioadă. Utilizarea focurilor rituale s-a extins, ca şi în cazul ramurii verzi, uneori fiind organizate dincolo de limitele gospodăriei, în curtea bisericii, în grădini, pe uliţe, le răspântii, pe dealuri, la fântâni, ape curgătoare sau la cimitir.

Credinţe şi superstiţii de Sfântul Gheorghe

  • Oamenii se scaldă, înainte de răsăritul soarelui, într-o apă curgătoare, spre a fi sănătoşi tot anul şi pentru spălarea tuturor relelor.
  • Busuiocul semănat înainte de răsăritul oarelui e bun pentru cinste: cel care se spală cu rouă de pe el, este cinstitde toată lumea.
  • La Sfântul Gheorghe se cântăresc oamenii pentru a fi sănătoşi tot anul şi pentru a se proteja de farmece.
  • Cine doarme în această zi, acela ia somnul mieilor şi tot anul e somnoros.
  • La Sân-Georgiu ies preoţii şi poporul cu crucea în câmp şi fac rugăciuni pentru ploaie şi mană în câmp.
  • Gunoiul adunat în ziua de Sfântul Gheorghe se pune la rădăcina pomilor, ca să rodească bine.
  • Dacă la Sân-Georgiu e zi de post (sec), atunci tot anul este la vite lapte slab (nemănos).
  • În această zi se adună de pe câmp tot felul de buruieni de leac, care se păstrează peste an.
  • Dacă în ziua de Sfântul Gheorghe va fi rouă multă ori va fi pâclă, e semn de an bogat.
  • Dacă la Sân-Giorgiu e ploaie – se face grâu şi fân.

Calul Sfântului Gheorghe – 24 aprilie

A treia zi în care este serbat Sfântul Gheorghe este considerată a fi una deosebit de importantă, impunând restricţii severe legate de muncă. Dacă în prima zi a sărbătorii se poate lucra după prânz, în această zi nu se lucrează deloc, pentru ca animalele sălbatice să nu atace vitele şi gospodăriile.

Credinţe şi superstiţii

  • Se serbează Calul Sfântului Gheorghe pentru că cu ajutorul lui Sfântul Gheorghe l-a putut ucide pe balaur.
  • Calul Sfântului Gheorghe se ţine pentru ca munca să meargă bine.
  • Se ţine pentru că e rău de gadini (animale sălbatice).
Share on Facebook