Auzim din ce în ce mai mult despre produse bio și despre stilul de viață bio. Ce înseamnă de fapt ca un produs să fie bio? În primul rând, producerea lui este primul factor care contează. Aici intervine agricultura ecologică.

Ce este agricultura ecologică? Aceasta mai poartă denumirea și de “agricultură organică” sau “agricultură biologică” și este un sistem agrar al cărui obiectiv este producerea de hrană de cea mai bună calitate, potrivită metabolismului uman și în deplină corelație cu conservarea și dezvoltarea mediului. Termenul a apărut prima oară în secolul al XX-lea, atunci când au apărut nenumărate mișcări împotriva substanțelor chimice care se folosesc în agricultura tradițională, dar și din necesitatea de a se consuma produse mai sănătoase.

În agricultura organică, se respectă mediul, dar și produsele folosite. Nu se folosesc niciodată produse agrotoxice, îngrășăminte sintetice, chimice sau pesticide.

Se folosesc numai îngrășăminte organice. Care este difererenta dintre cele organice și cele chimice? Cele organice sunt obținute din deșeuri de animale, plante sau minerale (pudră), iar cele chimice sunt obținute din derivați ai petrolului, soluri și roci și trec printr-un proces chimic de unde sunt obținute substanțele nutritive necesare.

Principalele avantaje ale îngrășămintelor organice

Îngrășămintele organice au anumite avantaje însă, ca de exemplu: îmbunătățesc solul și cresc capacitatea acestuia de a menține apa și nutrienții, bineînțeles după ce se descompun. Pe termen lung, au un impact pozitiv asupra fertilității solului. Sunt biodegradabile, regenerabile, durabile și ecologice. Sunt într-adevăr mai scumpe dacă sunt cumpărate din comerț, însă pot fi obținute fără prea mult efort, cu costuri mici, din gospodării, prin prelucrarea gunoiului de grajd sau prepararea compostului. Dezavantajul este că descompunerea se face conform legilor naturii și nu într-o perioadă fixă de timp, ceea ce poate constitui un obstacol pentru fermieri.

Agricultura organică încearcă însă să respecte ciclul de viață a plantelor și a tuturor elementelor necesare procesului. Pentru a obține acest lucru, acest sistem se bazează pe un număr de obiective și de principii sfinte. Pe lângă utilizarea îngrășămintelor organice, un alt element extrem de important este rotația culturilor deoarece fiecare plantă agricolă are propriul său regim de hrană, creștere și dezvoltare. Nu este recomandabil să se mențină aceeași cultură pe același teren mai mulți ani deoacere va scade producția. Și fiecare plantă are un consum diferit de apă. De exemplu, fasolea are nevoie de 4.000 m3/ha, iar porumbul de 5.100 m3/ha.

Se interzice absolut utilizarea oricărui organism sau substanță care a fost modificată genetic. Se aleg plante sau animale care sunt rezistente bolii și totul se adaptează condițiilor locale. Animalele vor trebui să fie hrănite cu hrană organică de asemenea. Iar creșterea lor se va realiza în conformitate cu mediul înconjurător și cu legile naturii.

Cum a evoluat agricultura organică în Europa

Acest fenomen a devenit din ce în ce mai puternic și mai “vocal” în ultimii ani, atunci când “organic” a devenit un stil de viață. Conform datelor furnizate de Comisia Europeană, în 2015, existau 11,1 milioane de hectare cultivate organic, iar în 2016 11,9 și se așteaptă să crească de la an la an. Făcând o comparație, în 2002 existau “doar” cinci milioane de hectare. În ultimul deceniu, suprafața organică a crescut cu aproape 500.000 de hectare în fiecare an, în Europa. Deși poate părea mult, această zonă reprezintă doar 6,2% din totalul de suprafață destinată agriculturii. Ca o suprafață să fie numită organică, aceasta trebuie să treacă printr-un proces de conversie, care poate dura între doi și trei ani, în funcție de cultură. Așa că, pentru 2018 și 2019, se așteaptă ca acest număr să crească.

Haideți să aruncăm însă și o privire pe alte continente, nu numai în Europa. Federația Internațională a Agriculturii Organice (IFOAM) și Institutul de Cercetare în Agricultura Organică (FIBL) au stabilit că regiunea din Oceania – Australia, Noua Zeelandă și insulele din Pacific – au cea mai mare suprafață de pământ organic din lume, mai exact 40% (în 2013) din totalul din lumea întreagă.

Europa deține în jur de 27%, cele 11 milioane de care am vorbit mai sus. Dacă este să facem un top al țărilor, Australia este de departe câștigătoarea. Această țară deține 17,15 milioane de hectare și nu greșim dacă îl aducem în discuție pe Kerry Packer, cel mai bogat australian din istorie. A fost cel mai mare proprietar de terenuri din țară și a deținut cea mai are companie privată de bovine, Consolidated Pastoral Company. A fost cel mai mare mogul media din țară, fiind proprietarul a nouă televiziuni și a companiei Australian Consolidated Press. A fost primul care a decis să difuzeze la televizor cricketul și a fondat turneul World Series Cricket. Era și un jucător de cazino împătimit, care juca pe mize extrem de mari, de milioane de dolari. La moartea sa, în 2005, averea lui Kerry Packer avea o valoare netă de 6,5 miliarde de dolari.

Australia are deci cu ce se mândri, în materie de agricultură organică și de creșterea bovinelor. Haideți să aruncăm un ochi și în America. În Statele Unite ale Americii, agricultura ecologică a atins un vârf istoric în 2016. Patru milioane de hectare sunt destinate produselor bio, iar fermele bio sunt aproape 15.000. Dar aceste numere tind să crească de la an la an.

Suprafața de teren agricol cultivată organic în România

Țara noastră este pe locul 9 în ceea ce privește suprafața de teren agricol cultivată organic, potrivit Mediafax. Dacă luăm în considerare că suprafața s-a triplat în zece ani, între 2006 și 2016, cifrele arată o scădere în ultimii ani. Tendința ascendentă de la nivelul Uniunii Europene nu se aplică și în cazul țării noastre, unde suprafețele cultivate eco au scazut de la 350.000 de hectare în 2011 la 250.000 de hectare în 2015. Fermierii dau vina pe stat și spun că agricultura ecologică nu este sustenabilă în țara noastră. Cu toate acestea, în anul 2017, erau peste 12.000 de ferme care cultivă cereale, legume și fructe fără chimicale. Zece la sută din aceste terenuri sunt în Tulcea, însă prețurile ceva mai scumpe decât produsele tradiționale îi obligă să trimită peste trei sferturi din producție la export. România nu este încă o piață de desfacere pentru produsele lor.

Pentru a comercializa produse cu marca “produs ecologic” și pentru a fi recunoscut internațional ca produs ecologic, fermierul are nevoie de o certificare. Ce presupune insa certificarea ecologică a unei ferme în România? Pe site-ul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), se găsește o listă de organisme de control aprobate pentru agricultura organică. Se înregistrează activitatea ecologică, iar după parcurgerea perioadei de conversie, urmează o serie de inspecții anunțate și neanunțate. Fermierul trebuie să cunoască și normele legislative de certificare ecologică.

Potrivit unui studiu de cercetare, actualul comportament alimentar al omului ar face imposibilă hrănirea planetei doar din agricultura ecologică. În anul 2050, conform calculelor și statisticilor, vom fi nouă miliarde de oameni, iar pentru a consuma numai produse bio, suprafața cultivată în mod organic trebuie să crească cu cel puțin 30%. Conversia la agricultura bio poate răspunde la cererea alimentară mondială numai și numai dacă risipa alimentară (care a atins cote alarmante) va scădea cu peste 50% și numai și numai dacă consumul de carne va fi mult diminuat. Acest lucru ar fi posibil până în anul 2050 dacă vom începe însă de astăzi cu schimbarea comportamentului alimentar, adică, în termeni mai direcți, vom începe să mâncăm mai sănătos și vom renunța treptat la carne. Așa că, data viitoare când veți merge la supermarket, gândiți-vă de două ori înainte să alegeți merele, roșiile sau tipul de carne.

Sursa Foto: [ naidokdin, License CC0 Creative Commons], [Elina Mark, License Creative Commons Attribution – Share Alike 3.0 Unported], [License CC0 Public Domain].