Agrișele sunt fructe mici, de culoare roșie sau verde, ale căror efecte benefice asupra sănătății sunt exploatate în medicina tradițională de peste trei milenii.

Fructele de agriș conțin mai multe tipuri de acizi, cum este acidul citric, acidul malic, ideal în acidificarea urinei, și acidul tartric, celuloză, recunoscută pentru reglarea tractului intestinal, calciu, fier, fosfor, pectine, potasiu, sodiu, substanțe grase, zaharuri și vitaminele A, B1, B2, C, P. Conținutul de vitamina C din fructele de agriș este de 20 de ori mai mare decât în cazul portocalelor.

Aceste calități recomandă utilizarea fructelor de agriș în tratarea afecțiunilor întregii familii, de la afecțiuni respiratorii, la cele care țin de absorbția vitaminelor, mineralelor și proteinelor din alimentația zilnică, afecțiuni ale ficatului sau vezicii biliare. De asemenea, consumul de fructe de agriș are efecte benefice asupra activității cardiovasculare, datorită conținutului de potasiu, crește puterea de concentrare, ajută în curele de slăbire și în creșterea fertilității feminine și protejării întregului aparat reproducător, datorită proprietăților antiinflamatorii. În plus, agrișele ajută la normalizarea valorii glicemiei, stimulând secreția de insulină, favorizează formarea globulelor roșii și ajută la întărirea unghiilor și dinților sensibili. De asemenea, agrișele sunt diuretice puternice.

Agrișele pot fi utilizate în tratarea candidozei cronice și a infecțiilor bacteriene și parazitare, a răcelilor, dar și ca tonic în cazul stărilor de oboseală.

Totuși, ca și în cazul altor plante medicinale, și fructele de agriș trebuie consumate fără exces. În cazul unei cure, consumul nu trebuie să depășească 200 de grame pe zi, iar cura nu trebuie să depășească două săptămâni. Agrișele pot fi consumate ca atare, fie uscate sau congelate, fie proaspete, dar și sub formă de compot, peltea, dulceață sau suc.

Cultivarea agrișului: pregătirea terenului

Datorită multiplelor indicații terapeutice, fructele de agriș pot fi valorificate cu succes în industria farmaceutică. În plus, o plantație de agrișe poate fi valorificată timp de 20-30 de ani, dacă este bine îngrijită.

Butașii de agriș se plantează toamna, în lunile octombrie-noiembrie, sau primăvara devreme. Se va săpa o groapă de 50-50-40 cm, în care se va introduce 2-4 kg de gunoi grajd, 200-250 grame de cenușă de lemn și un kilogram de pământ negru. Înainte de plantare, rădăcina se fasonează. Butașul se sădește la o adâncime de 5-7 cm de la suprafața solului.

Cultivarea agrișului: soiuri de agriș

Printre cele mai cunoscute soiuri de agriș se numără și cele omologate de Institutul de Cercetare – Dezvoltare pentru Pomicultură Piteşti – Mărăcineni, respectiv soiurile Virens și Verda.

Soiul de agriș VIRENS produce fructe mărime mijlocie, în  medie 5 grame, cu formă ovoid alungită, pieliţa subţire, rezistentă, transparentă, de obicei glabră sau cu perişori izolaţi, cu nervaţiune medie. Pulpa este  de culoare verde deschis, transparentă, suculentă, dulce acidulată, cu aromă pronunţată şi gust plăcut.

Maturarea fructelor este mijlocie, având loc în a doua jumătate a lunii iunie.

Planta prezintă o tufă de formă globuloasă şi dispunerea densă a tulpinilor semierecte cu tendinţă de arcuire. Frunzele sunt de mărime mijlocie, de culoare verde aprins, cu luciu slab, iar floarea de mărime mijlocie, cu pigmentaţia antocianică slabă sau absentă a sepalelor şi ovarului. Inflorescenţa este alcătuită din una-trei flori, predominant una.

Soiul de agriș VIRENS este rezistent la făinare şi la bolile foliare.

Soiul de agriș VIRENS dă o producţie medie de 3-5 kg de fructe/plantă în plină fructificare, care pot fi utilizate pentru consum în stare proaspătă şi procesare.

Soiul de agriș VERDA produce fructe de mărime mijlocie, în  medie 5,5 grame, cu formă ovoid alungită, pieliţa subţire, transparentă,  mijlociu de rezistentă, cu nervaţiune pronunţată. Pulpa este  de culoare verde gălbuie, transparentă, suculentă, cu gust dulce acidulat, cu aromă pronunţată.

Maturarea fructelor este semitârzie, având loc la sfârşit de iunie.

Planta prezintă o tufă de formă globuloasă, deasă. Frunzele sunt de mărime mijlocie, culoare verde intens şi cu luciu slab, iar floarea de mărime mijlocie, cu pigmentaţia antocianică slabă a sepalelor şi ovarului. Inflorescenţa alcătuită din una-două flori, predominant una.

Soiul de agriș VERDA este rezistent la făinare şi alternarioză.

Soiul de agriș VERDA produce în medie 3 kg de fructe/plantă în anii de plină fructificare, care pot fi utilizate pentru consum în stare proaspătă şi prelucrare.

Cultivarea agrișului: cum se îngrijește plantația de agriș

În primii doi ani după plantare, cultura de agriș trebuie irigată, pentru ca planta să dezvolte rădăcini puternice și să devină rezistentă la secetă , la fel ca și în cazul viței de vie.

Agrișul este sensibil la făinare. Drept urmare, se recomandă ca primăvara devreme, până la îmbobocire, să se aplica un tratament de zeamă bordeleză (în 10 litri de apă se dizolva 100-150 grame de piatră vânătă și 120-160 grame de var stins). După înflorire, când fructul este de mărimea unui bob de grâu, se mai aplică un tratament.

Share on Facebook