Fermierii care solicita subventii agricole la APIA au obligatia sa respecte si o serie de norme de ecoconditionalitate, pe tot pacursul anului, pe toate parcelele agricole din cadrul exploatatiei, indiferent de marimea acestora (inclusiv pe cele nesolicitate la plata si pe cele care nu mai sunt folosite in scopul productiei).
Una dintre masurile privind ecoconditionalitatea se refera la protectia apelor impotriva poluarii cu nitrati proveniti din surse agricole.
Poluarea din activitati agricole a apelor de suprafata si/sau de adancime poate fi provocata de:
– dejectii animale semilichide si lichide;
– gunoi de grajd sub forma solida;
– efluenti din silozuri;
– ape uzate neepurate sau insuficient epurate necolectate;
– scurgeri din depozite de ingrasaminte minerale si organice.
Dejectiile lichide, semilichide si solide din fermele de animale precum si efluentii din silozuri contin cantitati mari de nutrienti (azot si fosfor), care, prin patrunderea chiar in cantitati mici in corpurile de apa subterane sau de suprafata, pot avea consecinte grave asupra calitatii apei, afectand viata acvatica si facandu-le totodata improprii pentru utilizarea lor ca surse de apa potabila.
Prevederile legislatiei europene si nationale, precum si ale Codului de Bune practici agricole, aprobat prin Ordinul ministrului mediului si gospodaririi apelor si al ministrului agriculturii, padurilor si dezvoltarii rurale nr. 1182/1270/2005 pentru protectia apelor impotriva poluarii cu nitrati din surse agricole, cu modificarile si completarile ulterioare, sunt obligatorii pentru toti fermierii care detin sau administreaza exploatatii agricole.
Cerinte obligatorii pentru fermieri:
In scopul protectiei tuturor resurselor de apa impotriva poluarii cu nitrati proveniti din surse agricole, conform Codului de bune practici agricole, fermierii au urmatoarele obligatii:
Sa dispuna de capacitati de depozitare a gunoiului de grajd fara defecte structurale, a caror marime trebuie sa depaseasca necesarul de stocare a gunoiului de grajd, tinand seama de perioada cea mai lunga de interdictie pentru aplicarea ingrasamintelor organice pe terenul agricol. Depozitarea gunoiului de grajd se poate face in depozite permanente (sistem individual si/sau comunal) sau depozite temporare in camp, pe terenul pe care va fi imprastiat.
Depozitele permanente (platforme special amenajate) pentru exploatatiile cu un numar mare de animale sunt construite din beton, hidroizolate la pardoseala si prevazute cu pereti de sprijin inalti de 2 metri, de asemenea hidroizolati, si cu praguri de retinere a efluentului si canale de scurgere a acestuia catre un bazin de retentie.
Platformele trebuie amplasate la o distanta de cel putin 50 m fata de locuinte si sursele de apa potabila, sa aiba o capacitate suficienta de stocare, sa aiba drumuri de acces si sa nu fie amplasate pe terenuri situate in apropierea cursurilor de apa sau cu apa freatica la mica adancime.
Capacitatea de stocare a platformelor depinde de numarul de animale din ferma, sistemul de crestere al animalelor (cu sau fara asternut) si perioada maxima de stocare, determinata de perioada de interdictie pentru aplicarea in teren a gunoiului de grajd.
Baza platformei trebuie sa aiba o inclinare de cca 2-3% spre una din marginile platformei, unde se amplaseaza un bazin de colectare a mustului de gunoi rezultat in timpul fermentarii.
Capacitatea bazinului de colectare se stabileste in functie de capacitatea platformei (cca 4-5 m3 pentru fiecare 100 t gunoi proaspat) si de ritmul de evacuare a mustului de gunoi (o data sau de mai multe ori pe an).
Cu toate acestea, in unele cazuri, este necesara depozitarea temporara pe camp, din motive de transport sau de capacitati limitate de depozitare in gospodaria proprie, insa numai dupa verificarea faptului ca nu exista un risc de poluare a cursurilor de apa sau drenurilor din camp, respectand urmatoarele cerinte referitoare la gunoiul de grajd:
- – se va depozita numai pe terenul pe care va fi imprastiat;
- – cantitatea depozitata nu poate depasi cantitatea totala de gunoi de grajd care ar trebui aplicata pe intreaga suprafata a terenului, calculata pe baza standardelor privind cantitatile maxime de ingrasaminte cu azot ce pot fi aplicate pe teren;
- – nu poate fi depozitat in gramezi temporare mai mult de un an de zile, fiind depozitat in fiecare an in locatii diferite;
- – depozitele temporare de gunoi de grajd se vor amplasa conform prevederilor Legii apelor nr. 107/1996, cu modificarile si completarile ulterioare si ale HG nr. 930/2005 pentru aprobarea Normelor speciale privind caracterul si marimea zonelor de protectie sanitara si hidrogeologica, cu modificarile si completarile ulterioare:
- – la cel putin 20 m de cursurile de apa, drenuri deschise;
- – la cel putin 50 m fata de foraje hidrogeologice, puturi sau izvoare ;
- – la cel putin 250 m de orice foraj sau fantana utilizata pentru furnizarea publica de apa potabila.
- – se recomanda ca la baza depozitului temporar de gunoi de grajd sa fie amplasata o folie impermeabila peste care sa fie pus un pat de paie sau alte materii organice, in mod deosebit in cazul in care gunoiul de grajd prezinta un grad ridicat de umiditate. De asemenea, se recomanda ca laturile depozitului (indeosebi cele situate in josul pantei) sa fie inconjurate de un strat de paie.
- – este interzisa realizarea gramezilor temporare de gunoi pe terenuri inundabile.
Depozitarea in camp a gunoiului de grajd si a compostului trebuie evitata pe cat posibil, deoarece sporeste riscul de pierdere a nutrientilor prin scurgere la suprafata, infiltrare si volatilizare, diminuandu-se astfel calitatile de fertilitate si sporind riscul de poluare.
Depozitarea si procesarea gunoiului de grajd din fermele cu un numar de animale de pana la 100 UVM se poate face pe platforme individuale sau in platforme comunale (colective). Platformele comunale de gunoi de grajd sunt foarte utile acolo unde conditiile de depozitare individuala nu exista sau nu ofera suficienta siguranta, sau unde este necesara co-procesarea unor cantitati mari de reziduuri organice menajere. Pentru fermele cu peste 100 UVM depozitarea si procesarea gunoiului de grajd se face in conformitate cu cerintele acordului de mediu eliberat pentru ferma respectiva.
Depozitarea si procesarea gunoiului de grajd pe platforme individuale se face luand in considerare factori ca: accesibilitatea, distanta fata de grajduri si locuinta, pentru transportul si gestionarea eficienta si confortabila a gunoiului de grajd, a resturilor organice si a compostului, cu risc si neplaceri minime pentru fermier si vecini.
Spatiul de depozitare trebuie amenajat la cel putin 100 m fata de canale, rauri, iazuri sau alte corpuri de apa, si la o distanta de minim 50 m fata de sursele de apa potabila. Inainte de stabilirea locatiei, proprietarul trebuie sa analizeze modul de curgere pe parcela si sa se asigure ca instaleaza adapostul pentru depozitarea balegarului in aval fata de fantani si directia de curgere a apei freatice.
Locul de depozitare va avea o baza din material impermeabil cum ar fi o placa de beton sau un pat impermeabil cum ar fi polietilena cu densitate mare. Lichidul drenat din gramada, daca exista, trebuie colectat pe cat posibil si reintrodus in gramada.
Pentru o depozitare adecvata si sigura, trebuie asigurata o capacitate suficienta, care depinde in principal de numarul si speciile de animale detinute, de tipul de balegar produs si de durata necesara de stocare.
Durata necesara de stocare depinde de managementul gunoiului de grajd dupa perioada de stocare in sistemele individuale de depozitare.
Indiferent de tipul de depozitare, este important sa se ia urmatoarele masuri necesare prevenirii pierderii materiei organice si nutrientilor in apa subterana, sol sau apa de suprafata:
- – depozitarea gunoiului sa se faca pe un pat impermeabil sau pe un strat absorbant suficient de gros alcatuit din sol, paie, rumegus, fragmente de lemn sau scoarta de copac;
- – sa se asigure protectie impotriva excesului de umezeala din precipitatii sau scurgere la suprafata;
- – daca este posibil, sa se prevada un recipient cu capacitatea de cca 50 de litri pentru fiecare tona de material pentru captarea si colectarea lichidelor drenate din gunoiul de grajd, in special in timpul precipitatiilor abundente.
Sisteme de depozitare a gunoiului de grajd in gospodarie
Exista multe sisteme de depozitare si compostare eficienta si sigura a gunoiului de grajd si a reziduurilor menajere organice in gospodarie, de la cele elementare si ieftine pana la cele sofisticate si mai scumpe.
Acestea trebuie sa asigure capacitatea necesara pentru depozitarea gunoiului de grajd si a reziduurilor organice pe perioada cand imprastierea este interzisa, toate sistemele trebuind sa indeplineasca urmatoarele conditii generale:
- – sa protejeze solul, apa subterana si apa de suprafata impotriva infiltratiilor nutrientilor si impotriva scurgerilor de efluenti;
- – sa evite pe cat posibil uscarea excesiva a gramezii, prin protejarea materialelor impotriva razelor directe ale soarelui;
- – sa permita amestecarea materialelor la intervale regulate pentru inlesnirea proceselor de compostare;
- – sa fie amplasate departe de apele de suprafata, fantani si alte zone sensibile; distanta minima depinde de tipul de sistem de depozitare;
- – sa fie echipate cu un bazin de colectare a materialelor lichide, in special in timpul caderii precipitatiilor;
- – este de preferat ca spatiile de depozitare sa fie dotate cu acoperis pentru a evita spalarea materialelor de catre ploile abundente si incetinirea procesului de compostare.
Pentru atingerea unor temperaturi de compostare suficient de mari pentru a distruge parazitii, bacteriile si semintele de buruieni, gramada de material de compostat trebuie sa fie de cel putin 1 m inaltime. Din motive practice, si pentru a mentine o buna aeratie, inaltimea gramezii nu trebuie sa depaseasca 1,5 m.
Spatiile de depozitare si compostare pot fi construite din materiale diverse, atata timp cat sistemul garanteaza indeplinirea conditiilor de mai sus. Posibilele materiale sunt lemnul, plasa de sarma, betonul sau plasticul, sau combinatii dintre acestea.
In functie de conditiile geografice, mijloacele financiare si perspectivele pe termen lung, fermierii pot prefera un sistem simplu si ieftin care necesita un volum de munca mai mare pentru functionare si intretinere, sau sa investeasca in materiale mai scumpe dar durabile ce ofera garantii mai bune pentru mediu si volum mai mic de munca.
Ecoconditionalitatea este o componenta a PAC ce conditioneaza acordarea sprijinului financiar din fonduri europene si nationale de respectarea de catre fermieri a unor norme de baza legate de mediu, de siguranta alimentara, de sanatatea si bunastarea animalelor, precum si de respectarea bunelor conditii agricole si de mediu.
