Pentru a incasa subventiile pentru agromediu fermierii romani trebuie sa respecte din acest an mai multe norme de ecoconditionalitate.

Ecoconditionalitatea este o componenta a PAC ce conditioneaza acordarea sprijinului financiar din fonduri europene si nationale de respectarea de catre fermieri a unor norme de baza legate de mediu, de siguranta alimentara, de sanatatea si bunastarea animalelor, precum si de respectarea bunelor conditii agricole si de mediu.

In scopul protectiei tuturor resurselor de apa impotriva poluarii cu nitrati proveniti din surse agricole, conform Codului de bune practici agricole, fermierii au urmatoarele obligatii:

a) sa dispuna de capacitati de depozitare a gunoiului de grajd fara defecte structurale, a caror marime trebuie sa depaseasca necesarul de stocare a gunoiului de grajd, tinand seama de perioada cea mai lunga de interdictie pentru aplicarea ingrasamintelor organice pe terenul agricol.

Depozitarea gunoiului de grajd se poate face in depozite permanente (sistem individual si/sau comunal) sau depozite temporare in camp, pe terenul pe care va fi imprastiat.

Depozitele permanente (platforme special amenajate) pentru exploatatiile cu un numar mare de animale sunt construite din beton, hidroizolate la pardoseala si prevazute cu pereti de sprijin inalti de 2 metri, de asemenea hidroizolati, si cu praguri de retinere a efluentului si canale de scurgere a acestuia catre un bazin de retentie.

Platformele trebuie amplasate la o distanta de cel putin 50 m fata de locuinte si sursele de apa potabila, sa aiba o capacitate suficienta de stocare, sa aiba drumuri de acces si sa nu fie amplasate pe terenuri situate in apropierea cursurilor de apa sau cu apa freatica la mica adancime.

Capacitatea de stocare a platformelor depinde de numarul de animale din ferma, sistemul de crestere al animalelor (cu sau fara asternut) si perioada maxima de stocare, determinata de perioada de interdictie pentru aplicarea in teren a gunoiului de grajd.

Baza platformei trebuie sa aiba o inclinare de cca 2-3% spre una din marginile platformei, unde se amplaseaza un bazin de colectare a mustului de gunoi rezultat in timpul fermentarii.

Capacitatea bazinului de colectare se stabileste in functie de capacitatea platformei (cca 4-5 m3 pentru fiecare 100 t gunoi proaspat) si de ritmul de evacuare a mustului de gunoi (o data sau de mai multe ori pe an).

Cu toate acestea, in unele cazuri, este necesara depozitarea temporara pe camp, din motive de transport sau de capacitati limitate de depozitare in gospodaria proprie, insa numai dupa verificarea faptului ca nu exista un risc de poluare a cursurilor de apa sau drenurilor din camp, respectand urmatoarele cerinte referitoare la gunoiul de grajd:

  • – se va depozita numai pe terenul pe care va fi imprastiat;
  • – cantitatea depozitata nu poate depasi cantitatea totala de gunoi de grajd care ar trebui aplicata pe intreaga suprafata a terenului, calculata pe baza standardelor privind cantitatile maxime de ingrasaminte cu azot ce pot fi aplicate pe teren;
  • – nu poate fi depozitat in gramezi temporare mai mult de un an de zile, fiind depozitat in fiecare an in locatii diferite;
  • – depozitele temporare de gunoi de grajd se vor amplasa conform prevederilor Legii apelor nr. 107/1996, cu modificarile si completarile ulterioare si ale HG nr. 930/2005 pentru aprobarea Normelor speciale privind caracterul si marimea zonelor de protectie sanitara si hidrogeologica, cu modificarile si completarile ulterioare:
  • – la cel putin 20 m de cursurile de apa, drenuri deschise;
  • – la cel putin 50 m fata de foraje hidrogeologice, puturi sau izvoare ;
  • – la cel putin 250 m de orice foraj sau fantana utilizata pentru furnizarea publica de apa potabila.
  • – se recomanda ca la baza depozitului temporar de gunoi de grajd sa fie amplasata o folie impermeabila peste care sa fie pus un pat de paie sau alte materii organice, in mod deosebit in cazul in care gunoiul de grajd prezinta un grad ridicat de umiditate. De asemenea, se recomanda ca laturile depozitului (indeosebi cele situate in josul pantei) sa fie inconjurate de un strat de paie.
  • – este interzisa realizarea gramezilor temporare de gunoi pe terenuri inundabile.

Depozitarea in camp a gunoiului de grajd si a compostului trebuie evitata pe cat posibil, deoarece sporeste riscul de pierdere a nutrientilor prin scurgere la suprafata, infiltrare si volatilizare, diminuandu-se astfel calitatile de fertilitate si sporind riscul de poluare.

Depozitarea si procesarea gunoiului de grajd din fermele cu un numar de animale de pana la 100 UVM se poate face pe platforme individuale sau in platforme comunale (colective). Platformele comunale de gunoi de grajd sunt foarte utile acolo unde conditiile de depozitare individuala nu exista sau nu ofera suficienta siguranta, sau unde este necesara co-procesarea unor cantitati mari de reziduuri organice menajere.

Pentru fermele cu peste 100 UVM depozitarea si procesarea gunoiului de grajd se face in conformitate cu cerintele acordului de mediu eliberat pentru ferma respectiva.

Depozitarea si procesarea gunoiului de grajd pe platforme individuale se face luand in considerare factori ca: accesibilitatea, distanta fata de grajduri si locuinta, pentru transportul si gestionarea eficienta si confortabila a gunoiului de grajd, a resturilor organice si a compostului, cu risc si neplaceri minime pentru fermier si vecini.

Spatiul de depozitare trebuie amenajat la cel putin 100 m fata de canale, rauri, iazuri sau alte corpuri de apa, si la o distanta de minim 50 m fata de sursele de apa potabila.

Inainte de stabilirea locatiei, proprietarul trebuie sa analizeze modul de curgere pe parcela si sa se asigure ca instaleaza adapostul pentru depozitarea balegarului in aval fata de fantani si directia de curgere a apei freatice.

Locul de depozitare va avea o baza din material impermeabil cum ar fi o placa de beton sau un pat impermeabil cum ar fi polietilena cu densitate mare. Lichidul drenat din gramada, daca exista, trebuie colectat pe cat posibil si reintrodus in gramada.

Pentru o depozitare adecvata si sigura, trebuie asigurata o capacitate suficienta, care depinde in principal de numarul si speciile de animale detinute, de tipul de balegar produs si de durata necesara de stocare.

Durata necesara de stocare depinde de managementul gunoiului de grajd dupa perioada de stocare in sistemele individuale de depozitare.

Indiferent de tipul de depozitare, este important sa se ia urmatoarele masuri necesare prevenirii pierderii materiei organice si nutrientilor in apa subterana, sol sau apa de suprafata:

  • – depozitarea gunoiului sa se faca pe un pat impermeabil sau pe un strat absorbant suficient de gros alcatuit din sol, paie, rumegus, fragmente de lemn sau scoarta de copac;
  • – sa se asigure protectie impotriva excesului de umezeala din precipitatii sau scurgere la suprafata;
  • – daca este posibil, sa se prevada un recipient cu capacitatea de cca 50 de litri pentru fiecare tona de material pentru captarea si colectarea lichidelor drenate din gunoiul de grajd, in special in timpul precipitatiilor abundente.

b) sa respecte perioada de interdictie pentru aplicarea gunoiului de grajd pe terenul agricol, prevazuta in tabelul 7.6 din Codul de bune practici agricole, cu specificarea “ingrasaminte organice”;

Aceasta perioada este definita prin intervalul de timp in care temperatura medie a aerului scade sub valoarea de 5oC, iar cerintele culturii fata de nutrienti sunt reduse si riscul de percolare/scurgere la suprafata a azotului este mare. Gunoiul de grajd se administreaza de regula toamna, la lucrarea de baza a solului (aratura cu intoarcerea brazdei), in conditii meteorologice favorabile, in special pe timp noros si cu vant slab.

c) sa nu depaseasca cantitatea de 170 kg azot/ha provenit din aplicarea ingrasamintelor organice pe terenul agricol in decursul unui an. In acest scop, trebuie sa urmeze un plan de fertilizare cu respectarea standardelor privind cantitatile maxime de ingrasaminte cu azot care pot fi aplicate pe terenul agricol prevazute in tabelele 7.4 si 7.5 din Codul de bune practici agricole si sa asigure o distribuire uniforma a ingrasamintelor pe terenul agricol.

Astfel, in situatia in care planul de fertilizare nu se intocmeste pe baza studiului agrochimic, au fost evaluate cantitatile de azot necesare realizarii unei productii medii la nivel national pe ultimii 10 ani pentru principalele culturi agricole, diferentiat in functie de panta terenului (pana la 12 % si peste 12%).

d) in cazul exploatatiilor care practica agricultura in sistem irigat sau in care productia planificata necesita cantitati mai mari de azot decat cele prevazute de standardele privind cantitatile maxime ingrasaminte cu azot care pot fi aplicate pe terenul agricol, sa urmeze un plan de fertilizare intocmit pe baza studiului agrochimic, dupa modelul prevazut in anexa 10 la Codul de bune practici agricole. Referinte: https://www.icpa.ro//documente/planul_de_fertilizare.pdf;

Si in acest caz, cantitatea de azot provenit din ingrasamintele organice nu trebuie sa depaseasca 170 kg/ha/an.

e) sa nu aplice ingrasaminte organice sau minerale pe timp de ploaie, ninsoare si soare puternic ori pe terenuri cu exces de apa, acoperite cu zapada, sau daca solul este puternic inghetat/crapat in adancime/sapat in vederea instalarii unor drenuri/lucrari de subsolaj;

Pe soluri saturate cu apa, inundate, inghetate sau acoperite cu zapada, este interzisa aplicarea ingrasamintelor organice de natura animala, evitandu-se astfel pierderile de azot nitric cu apele de percolare si cu scurgerile, precum si pierderile prin denitrificare sub forma de azot elementar sau oxizi de azot.

f) sa asigure incorporarea in sol a ingrasamintelor organice aplicate pe terenurile arabile cu panta mai mare de 12%, in cel mult 24 de ore de la aplicarea acestora;

g) sa nu aplice ingrasaminte organice sau minerale pe fasiile de protectie existente pe terenurile agricole situate in vecinatatea zonelor de protectie a apelor de suprafata sau pe terenurile agricole situate in zonele de protectie a apelor de suprafata ori in zonele de protectie sanitara si hidrogeologica a surselor de captare a apei potabile/minerale si a lacurilor terapeutice, stabilite in conformitate cu legislatia in vigoare.

Latimea minima a fasiilor de protectie este de 1 m pe terenurile cu panta de pana la 12% si de 3 m pe terenurile cu panta mai mare de 12%, panta terenului fiind panta medie a blocului fizic adiacent cursului de apa;

h) sa intocmeasca la zi, sa pastreze o perioada de 5 ani si sa prezinte pentru control documentele de evidenta ale exploatatiei cu privire la suprafata agricola utilizata, structura culturilor, efectivele de animale, tipul si cantitatea ingrasamintelor cu azot aplicate pe terenul agricol (planul de fertilizare) si documente de livrare/expediere a ingrasamintelor.

Potrivit legislatiei europene si nationale, orice fermier care solicita plati in cadrul schemelor si masurilor de sprijin prezentate mai jos trebuie sa respecte aceste norme pe tot pacursul anului, pe toate parcelele agricole din cadrul exploatatiei, indiferent de marimea acestora (inclusiv pe cele nesolicitate la plata si pe cele care nu mai sunt folosite in scopul productiei).

Pentru masurile compensatorii de dezvoltare rurala se aplica cu prioritate cerintele specifice acestor masuri, iar normele privind ecoconditionalitatea se aplica in raport cu angajamentele asumate in cadrul acestor masuri.

Nerespectarea de catre femieri a normelor privind ecoconditionalitatea conduce la aplicarea sanctiunilor administrative de reducere a platilor sau excluderea de la plata, pentru unul sau mai multi ani, dupa caz.

Share on Facebook