Sfintii Mari Imparati Constantin si Elena: doua vieti pecetluite de semnul de viata facator al Crucii Mantuitorului

Facebook
Twitter

Pe 21 mai, crestinii ortodocsi ii celebreaza pe Sfintii Mari Imparati Constantin si Elena.

In calendarul popular, sarbatoarea Sfintilor Constantin si Elena este o sarbatoare a pasarilor de padure, numita „Constantin Graur” sau „Constantinul Puilor”. Anul acesta, pe 21 mai se serbeaza si Inaltarea (Ziua Eroilor).

Constantin a fost fiul lui Constantiu Clor si al Elenei. Prin viata sa de catehumen si botezarea pe patul de moarte, Sfantul Constantin cel Mare a devenit primul imparat roman convertit oficial la crestinism, credinta pe care a propovaduit-o si a incurajat-o in decursul domniei sale indelungate, scrie Ziarul Lumina. El a oferit tolerarea crestinismului intr-un cadru legal prin promulgarea Edictului de la Mediolanum (313), a construit o serie de lacasuri de cult importante precum Biserica Sfantului Mormant sau cea inchinata Sfintilor Apostoli si a organizat primul Sinod Ecu­me­nic din istorie in anul 325 la Niceea.

De asemenea, le-a returnat crestinilor bisericile confiscate abuziv de imparatii persecutori de dinaintea lui, a oferit danii bogate Locurilor Sfinte si s-a preocupat ca acei crestini cu o educatie inalta sa fie primiti la curtea imperiala in posturi inalte, fapt care devenise imposibil inca din vremea lui Diocletian si Galerius.

Cu toate ca aceasta provenea dintr-o familie modesta, tatal ei neavand drept avere decat un simplu han, imparateasa Elena s-a dovedit un factor de echilibru in viata fiului sau, pe care a stiut sa il influenteze in mod pozitiv si caruia i-a sadit dorinta de a deveni crestin. Imparateasa Elena se convertise la crestinism inca din tinerete si acest fapt urma sa aiba un caracter hotarator in desfasurarea ulterioara a evenimentelor pe scena istoriei.

De asemenea, ea s-a ocupat personal de descoperirea Sfintei Cruci si de inaltarea majoritatii bisericilor din Tara Sfanta, unde a chivernisit cu bun scop darurile bogate ale fiului ei intelept. Desi a avut o existenta discreta, Sfanta Imparateasa Elena reprezinta un veritabil model de femeie cres­tina si de mama dedicata, iar milosteniile ei fabuloase sunt pomenite intr-o serie de documente ale epocii respective.

Sfantul Constantin cel Mare a ramas in istorie si datorita reformelor sale eficiente. In primul rand, el a asigurat stabilitatea financiara a imperiului prin introducerea monedei solidus din aur, care a ramas in circulatie pana in secolul al XI-lea, in timpul domniei lui Alexios I Comnenul. Moneda a inlocuit asa-numitul aureus emis sub domnia lui Diocletian. Astfel, Constantin cel Mare a putut sa asigure eficient stabilitatea armatei romane, care avea nevoie de plati imediate, dar si a cetatenilor din imperiu care se confruntau cu grave probleme economice.

De asemenea, Constantin cel Mare a acordat o atentie deosebita dezvoltarii urbanistice a marilor orase din cadrul imperiului. El a fost cel care a construit noua capitala a imperiului, la Constantinopol, si a refacut o serie de cladiri si monumente din al­te centre semnificative precum Nicomedia, Trier sau Serdica.

Desi a unificat imperiul sub conducerea sa prin eliminarea succesiva a tuturor adversarilor politici, Sfantul Constantin cel Mare era constient ca era dificil pentru un singur om sa conduca un imperiu atat de vast. De aceea, Constantin cel Mare a impartit imperiul roman in trei regiuni pentru a deservi astfel nevoile urmasilor sai si ale populatiei.

In plus, Constantin cel Mare a reformat armata, introducand simboluri crestine de lupta (labarum), dar si o rugaciune comuna interesanta, prin care incerca sa provoace o unificare religioasa a celor aflati in cadrul serviciului militar.

Constantin cel Mare a fost si un iscusit lider militar, prin cuceririle sale reusind sa determine Imperiul Persan sa se limiteze la propriile granite teritoriale si sa indeparteze pericolul sarmat de la malul Dunarii. Bun diplomat, Constantin cel Mare a reusit sa transforme unele populatii, in special din zona germanica, in aliate ale imperiului, oferindu-le ajutor economic si politic ori de cate ori acestea erau amenintate de alti confrati dornici sa se rascoale impotriva stapanirii romane.

Astfel, domnia Sfantului Constantin cel Mare poate fi caracterizata prin stabilitate, echilibru, justete si pricepere.

Asa cum am mentionat anterior, Sfantul Constantin cel Mare a ramas catehumen pana aproape de finalul vietii sale. In cele din urma, fiind foarte slabit de pe urma unei boli puternice, a decis sa primeasca Sfanta Taina a Botezului, pentru a se curati de toate pacatele savarsite in cursul vietii si pentru a primi apoi impartasirea cu Sfintele Taine. Eusebiu de Cezareea ne ofera o descriere a momentului.

„Auzindu-i vorbele, episcopii au purces la cele cuvenite, savarsind si impartasindu-l cu Sfintele Taine, nu insa inainte de a-i fi cercetat credinta cu multa grija. Asa a ajuns Constantin sa fie, din veac, cel dintai imparat care s-a invrednicit de desavarsirea celei de-a doua nasteri intru Tainele lui Hristos. Si invrednicindu-se a fi insemnat cu dumnezeiasca pecete, duhul sau s-a bucurat, s-a primenit si s-a umplut de lumina dumnezeiasca. Nemasurata-i credinta ii covarsea sufletul cu fericire, uimindu-l la aratarea lucratoarelor dovezi ale puterii lui Dumnezeu“, dupa cum scrie episcopul Eusebiu de Cezareea, teolog, apologet si istoric al Bisericii crestine, in lucrarea „Viata lui Constantin cel Mare”, citata de Ziarul Lumina.

Trecerea la cele vesnice a Sfantului Constantin cel Mare a avut loc de praznicul Rusaliilor.

„Dintre toti imparatii Romei, Constantin a fost singurul care L-a proslavit pe Dumnezeu, Imparatul a toate, cu o atat de mare daruire; el singur a marturisit si a raspandit fatis, tuturor, invatatura lui Hristos; el singur a proslavit Biserica Lui, asa cum nimeni nu mai facuse vreodata; el si numai el a spulberat ratacita credinta cea in multi zei, starpind-o cu totul. El a desfiintat toate formele de idolatrie si a fost singurul invrednicit atat in timpul vietii, cat si dupa moarte cu asemenea dovezi de pretuire cum nu i-au fost date niciodata nici unui elin, nici unui barbar, ba chiar nici macar vreunuia dintre romanii cei mai de seama; asemenea om nu s-a mai pomenit din adancurile vremilor“, mai scrie scrie Eusebiu de Cezareea.

Sfanta Imparateasa Elena a fost cea care a avut poate cea mai mare influenta asupra Sfantului Constantin cel Mare. Exemplul vietii sale petrecute in curatie a fost incununat la apusul existentei pamantesti de un pelerinaj plin de binefaceri pentru crestinii din Tara Sfanta, in cursul caruia a dispus edificarea unor biserici importante, precum cea a Sfantului Mormant, cea din Betleem (locul Nasterii Domnului) si cea de pe Muntele Maslinilor, de unde Mantuitorul se inaltase la ceruri din mijlocul ucenicilor. Acolo unde maica sa binevoise sa ridice lacasuri de cult pentru a preamari puterea si iubirea lui Dumnezeu, Constantin cel Mare trimitea si el odoare de mare pret, insotite de o serie de danii bogate pentru intretinerea cuvenita lacasurilor in cauza. Imparateasa Elena „cel mai mult isi arata darnicia inaintea saracilor celor goi si neajutorati; fata de unii cu daruri in bani; iar fata de altii, impartindu-le cu prisosinta vesminte ca sa-si acopere trupul. Pe cate unii i-a scapat de inchisoare sau de patimirile lor din mine; a slobozit de prigoana pe multi asupriti; in sfarsit, cate unora le-a trimis vorba sa se intoarca din surghiun. […] Merita cu adevarat sa vezi cum umbla femeia aceasta extraordinara, invesmantata simplu si modest, in mijlocul poporului inghesuit in jurul ei, vadindu-si evlavia fata de Dumnezeu prin tot soiul de fapte bine-placute Lui”, mai scrie Eusebiu de Cezareea.

Dupa incheierea bogatului ei pelerinaj, Sfanta Elena s-a retras pentru a trece la cele vesnice in mijlocul familiei sale.

Anul 2013 a fost declarat de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane ca fiind Anul omagial al Sfintilor Imparati Constantin si Elena la nivelul intregii Patriarhii Romane, intrucat s-au implinit 1.700 de ani de la proclamarea, de catre Sfantul Imparat Constantin cel Mare, a Edictului de libertate religioasa de la Mediolanum (Milano), in anul 313, prin care inceta persecutia impotriva crestinilor.

Memoria si evlavia Bisericii ii pastreaza si ii cinstesc pe Imparatii Constantin si Elena ca Sfinti Intocmai cu Apostolii, desi au trait la aproape doua secole dupa acestia. Aceasta calitate este pusa, mai ales in ceea ce-l priveste pe Imparatul Constantin, in legatura cu modul minunat al convertirii sale. In anul 312, inaintea unei lupte impotriva lui Maxentiu, Hristos Domnul i se arata in vis si ii descopera in lumina pe cer, in miezul zilei, semnul Crucii Sale, insotit de indemnul: „In acest semn vei invinge!”.

Fiind credincios acestei revelatii si cuvintelor Mantuitorului Iisus Hristos, Sfantul Constantin cel Mare isi invinge rivalul si devine primul conducator al Imperiului Roman chemat la misiune direct de Hristos, asa cum l-a chemat si pe Sfantul Apostol Pavel. Astfel, urcarea sa pe tron este strans legata de convertirea sa la credinta in Hristos, ascensiunea politica a Imparatului Constantin schimband situatia crestinilor din Imperiul Roman si deschizand noi cai de implinire a rolului Bisericii in societate. Luand „chemare nu de la oameni, ci de la Dumnezeu” (asa cum se spune in troparul pomenirii lui), Sfantul Imparat Constantin a emis, in anul 313, decretul de libertate religioasa sau Edictul de la Milano, prin care se acorda crestinilor libertatea si dreptul de a-si recupera bunurile confiscate in timpul persecutiilor. Asemenea Sfantului Apostol Pavel, care, dupa ce L-a intalnit pe Hristos intr-o lumina coplesitoare pe drumul Damascului, a incetat sa-i mai prigoneasca pe crestini, devenind apoi primul intre marii misionari crestini, si Sfantul Imparat Constantin, dupa convertirea sa prin semn direct de la Hristos, a devenit primul intre imparatii crestini sau cum se spune in tropar: „cel intre imparati apostolul Tau, Doamne”.

De asemenea, credinta mamei sale, Sfanta Elena, este pecetluita de semnul de viata facator al Crucii Mantuitorului, pe care ea a descoperit-o in pamantul Ierusalimului in anul 326, dupa anevoioase si costisitoare sapaturi.

In iconografia ortodoxa, Sfintii Imparati Constantin si Elena au intre ei asezata Sfanta Cruce, pentru ca Sfantul Constantin a descoperit Crucea pe cer, iar Sfanta Elena in pamant. Icoana lor transmite astfel un sens duhovnicesc, intelegand ca Sfanta Cruce, semnul iubirii jertfelnice a Fiului lui Dumnezeu intrupat, uneste tainic cerul si pamantul, lumea nevazuta si cea vazuta, cele inteligibile si cele sensibile, in iubirea infinita si eterna a Preasfintei Treimi. In lumina acestui tip de intelepciune divina, Sfintii Imparati Constantin si Elena au inteles ca, dupa modelul si cu puterea lui Hristos, iubirea jertfelnica pentru binele celor multi este flacara si puterea misiunii crestine in lume.

Din pozitia politica inalta pe care o ocupa, acestia sunt slujitori misionari ai lui Hristos spre binele Bisericii Sale, eliberandu-i pe crestini de persecutii, aparand dreapta credinta si unitatea Bisericii, construind locasuri de cult crestine in diferite parti ale Imperiului: trei biserici in Roma, una in Trier (Germania), mai multe biserici in Constantinopol, una in Nicomidia, doua in Ierusalim (a Invierii si a Inaltarii), una in Bethleem (a Nasterii Domnului), precum si una octogonala in Antiohia.

In acelasi timp, ei au dezvoltat o ampla activitate filantropica, prin legi, asezaminte si fapte personale in favoarea categoriilor sociale defavorizate. Ajutat de imparatul Constantin, un senator roman, devenit preot cu numele de Zoticus, a organizat la Constantinopol un orfelinat, un spital-leprozerie, un asezamant pentru saraci, altul pentru vaduve si unul pentru primirea strainilor. Iar Sfanta Imparateasa Elena a construit in Constantinopol un azil pentru vaduve (ghirocomion) si asezaminte pentru primirea strainilor la Ierusalim, Constantinopol si Sevasta. In timpul Sfintilor Imparati Constantin si Elena au fost organizate si leagane pentru copiii mici abandonati, camine pentru orfani si case de adapost pentru fecioare.

Expresiile slujirii lor misionare, ale apostolatului lor mirean in lumina Crucii lui Hristos, au fost mai ales convocarea primului Sinod Ecumenic, la Niceea, in anul 325, si reflectarea valorilor evanghelice in legislatia constantiniana (in total 361 de norme legislative de genuri diferite).

Imparatul Constantin a adoptat legi in biserici prin care episcopii si preotii au primit dreptul de a proclama eliberarea sclavilor crestini, legi prin care erau protejate logodna si casatoria si au fost interzise adulterul si avortul; legi care interziceau tortura, uciderea sclavilor de catre stapani si stigmatizarea fetei oricarui detinut; legi prin care erau protejati copiii abandonati, copiii minori si copiii orfani; legi prin care se interzicea abandonarea copiilor nou nascuti, rapirea copiilor, vanzarea copiilor din motive de saracie, iar parintii saraci trebuiau ajutati de fisc sau din visteria personala a Imparatului. Toate acestea erau legi ale demnitatii persoanei umane, cu adevarat revolutionare pentru mentalitatile sociale pagane de la inceputul secolului al IV-lea, legi care devin definitorii apoi pentru matricea spirituala a Europei si patrimoniul spiritual al intregii umanitati.

Sfintii Imparati Constantin si Elena au aratat un respect deosebit si o generozitate permanenta fata de episcopi, preoti si diaconi, dar si o cinstire deosebita fata de cei ce traiau in feciorie si rugaciune, fata de vaduvele evlavioase, de presbitere si diaconite. Ei au ajutat mult la construirea si dotarea bisericilor, dar si la promovarea filantropiei sociale, aratand prin fapte concrete grija parinteasca fata de cei nevoiasi.

La indemnul Bisericii, exemplul lor a fost urmat de-a lungul secolelor de multi imparati, regi, principi si conducatori crestini, iar in zilele noastre asistenta sociala organizata de Stat este completata de Biserica si de institutii si organizatii social-filantropice.

Printre lacasurile de cult care au hramul Sfintii Mari Imparati Constantin si Elena sunt si Catedrala patriarhala din Bucuresti, Manastirea Caraiman din Busteni, Manastirea Ceptura, Manastirea Crasna din Izvoarele (Prahova), Manastirea Dobric din Uriu, judetul Bistrita Nasaud, Manastirea Hurez (Horezu, jud. Valcea, cod 245800, tel. 0250/860071), Schitul Crasna (Schiulesti-Izvoarele, jud. Prahova, cod 107326), Schitul „Sfintii Imparati Constantin si Elena” (Baraju-Lesu, jud. Bihor, cod 417111, tel. 0259/471242), Manastirea Dealu Mare din Garbovu (Gorj), Manastirea Pestele din Brosteni (Suceava), Schitul Sfanta Elena de la Mare din Tuzla (Constanta).

Surse: Patriarhia Romana, Ziarul Lumina

RECOMANDĂRI ȘTIRIAGRICOLE

RECOMANDĂRI ȘTIRIAGRICOLE