Migdalul este o specie precoce si incepe sa dea primele fructe din anul 3 de la plantare. Recolta sporeste continuu incepand cu anul 5-6 si atinge maximum la 12-18 ani. In zonele foarte favorabile pomii se mentin pana la 35-40 de ani, insa in conditiile din tara noastra acestia au o durata de viata de pana la 25-30 de ani.

Potentialul productiv al migdalului poate conduce la recolte satisfacatoare la noi, adica in medie intre 1000 si 3000 kg fructe si 500–1000 kg miez pe hectar. Procentul de miez din greutatea fructului este in functie de soi, incepand de la 22 si pana la 53 %.

Amplasamentele pentru plantare trebuie sa aiba o expozitie sudica, daca sunt pe pante, de preferat in a doua treime a dealurilor si chiar pe varful lor, adapostite de vanturi, ferite de ceata si brume. Daca se planteaza pe vai, se prefera vaile largi unde curentii de aer nu sunt frecventi. Precipitatiile din zona nu trebuie sa fie mai mici de 300 mm anual, dar cele mai bune zone sunt cele cu 400-500 mm.

Pregatirea terenului pentru plantare trebuie facuta din vara, printr-o aratura a carei adancime (25-35 cm) se alege in functie de tipul de sol si grosimea orizontului A, evitandu-se scoaterea sterilului la suprafaaa . Daca este necesara o nivelare usoara se executa inainte de aratura. Cu putin timp inainte de plantare se executa o discuire in doua sensuri, dupa care se poate executa pichetarea in vederea plantarii. Plantarea este bine sa se faca primavara devreme, deoarece pomii plantati toamna se deshidrateaza puternic si se refac greu. Daca este seceta se uda obligatoriu pomii la plantare.

Ca o curiozitate, amintim ca exista zone in lume unde se planteaza migdal impreuna cu piersic, visin sau prun; in acest caz migdalul se planteaza la 8 m intre randuri si 10-12 m pe rand, iar speciile de completare se planteaza la 5-6 m pe rand (la jumatatea intervalului dintre pomii de migdal). Deoarece pomii de migdal fac umbra putina, se planteaza migdal si in vii, pe randurile de vie, la distanae intre randurile cu migdal de 15-20 m si aceiasi distanta intre pomi pe rand.

Sisteme de cultura

Pentru migdal, fiind vorba de pomi cu crestere viguroasa, iubitori de lumina, recomandam plantarea in sistemul de cultura clasic, la densitatea de 400 de pomi/ha (5×5 m), iar orientarea randurilor ss fie cat mai apropiata de directia N-S (S-E, S-V) pentru o interceptare cat mai buna a luminii in coroana pomului.

Trebuie tinut cont de faptul ca toate soiurile cultivate la noi sunt autosterile, spre deosebire de piersic si chiar si de cais si trebuie asigurata polenizarea pentru a rodi. In trecut la plantare s-a folosit o schema de plantare bazata pe 2 soiuri, in care la 3 randuri cu soiul de baza se planta 1 rand cu soiul polenizator. In prezent, pentru o siguranta mai mare, se recomanda si se si foloseste o schema bazata pe 3 soiuri, soiul de baza si doua soiuri polenizatoare, iar la doua randuri plantate cu soiul de baza se planteaza de o parte si de alta a celor doua randuri cate un rand cu fiecare polenizator.

Daca plantatiile de migdal se afla amplasate in zone cu precipitatii de 400-500 mm/an, bine repartizate pentru nevoile migdalului, atunci nu mai ste nevoie de sistem de irigat. In zonele secetoase insa, in care lipsa de apa este acuta, irigarea poate creste productia de fructe de pana la 10 ori.

Tehnica formarii coroanelor

In cultura clasica a migdalului, formele de coroana recomandate sunt cele cu volum mare si trunchiul pomului de 0,8-1 m. Aceste forme pot fi:

  • Piramida etajata, cu 10 etaje la pomii vigurosi, distantate la 30-40 cm intre ele, fiecare etaj avand cate 5 sarpante.
  • Piramida etajata modificata, cu doar 2-3 etaje, fiecare etaj avand cate 3 sarpante distantate la 7-15 cm intre ele iar etajele au intre ele distanta de 100-130 cm.
  • Piramida neetajata, constituita dintr-un ax cu 5-7 sarpante dispuse in spirala, distantate la 20-40 cm intre ele.
  • Piramida mixta intrerupta, are un singur etaj cu 3 sarpante, iar deasupra lui la 70-80 cm inca 3-4 sarpante asezate in spirala , la 35-40 cm intre ele, suprimandu-se axul deasupra ultimei sarpante.
  • Vasul amerliorat, cu trei sarpante uniform repartizate in plan orizontal (120 intre ele), avand o ramificare bilaterala alterna tot in plan orizontal; sarpante distantate pe ax la 12-15 cm intre ele, dupa ultima suprimandu-se axul. Vasul clasic nu se prea foloseste la migdal din cauza faptului ca pomul are lemnul fragil iar sarpantele avand punctele de insertie pe trunchi prea apropiate se dezbina usor.

Intretinerea solului in plantaşiile pe rod din zonele secetoase se face prin mentinerea unui ogor negru pe toata suprafata. pentru acest lucru se vor realiza lucrari mecanice completate de prasile manuale pe rand, sau prin erbicidare. La folosirea erbicidelor sistemice, inainte de erbicidare trebuie eliminati drajonii, daca exista. In plantatiile cu sistem de irigare se poate inierba intervalul dintre randuri si lucra o banda pe directia randului, de o parte si de alta a pomilor.

Sursa: Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie si Protectia Mediului (ICPA) Bucuresti.

 

Share on Facebook