Investițiile în terenuri agricole, deși nu aduc roade peste noapte, pot fi o mină de aur pentru cei care dispun de resursele financiare necesare.

În următorii 40 de ani, fermierii vor trebui să producă mai multe alimente decât în ultimele secole la un loc, în contextul creșterii populației. Dar extinderea zonelor urbane acaparează tot mai mult din terenurile destinate până mai ieri agriculturii, astfel că și productivitatea scade, iar cererea de biocombustibili pune presiune pe producție și concurează cererea tot mai mare de alimente.

Fermierii inteligenți, oamenii de știință și antreprenorii au idei pentru a depăși aceste obstacole, dar au nevoie de bani pentru a le pune în practică.

Finanțatorii, obișnuiți până nu demult doar să cumpere și să vândă companii pentru profit, au devenit tot mai interesați de investițiile în agricultură. Deși în mod tradițional poarta fermelor le era închisă jucătorilor de pe piața de capital, evoluția demografică îi obligă pe fermieri să privească cu alți ochi banii fondurilor de investiții, scrie The Economist. În prezent, nouă din 10 ferme sunt afaceri de familie. Situația se va schimba nu doar pentru că fermierii au nevoie de bani pentru investiții în noile tehnologii, dar și pentru că din Europa, în Statele Unite și Noua Zeelandă, media de vârstă a proprietarilor de ferme a depășit pragul de 50 de ani, iar mulți dintre aceștia nu au urmași care să le ducă mai departe afacerile.

Investitorii instituționali, cum sunt fondurile de pensii, văd fermele ca pe un teren fertil, în care merită să investească, fie pentru a se ocupa direct de bunul mers al afacerilor agricole, fie pentru a le pune sub administrarea unor entități specializate. Mulți investitori instituționali cumpără teren pentru a-l arenda. Alții cumpără terenuri cu o valoare mică, cum sunt pășunile, pentru a le transforma în investiții mult mai rentabile, cum sunt livezile. Investitorii sunt interesați chiar și de a se expune unor riscuri mai mari, pentru profit, și se orientează către zone ca Brazilia, Ucraina sau Zambia, unde tehnicile agricole sunt slab dezvoltate și potențialul de producție uriaș.

Terenurile agricole s-au dovedit o investiție extraordinară în ultimii 20 de ani, mai ales în America, unde au generat câștiguri de 12% pe an.

Cererea tot mai mare de alimente, care excede oferta, tot mai redusă, coroborată cu urbanizarea în ritm alert, managementul defectuos al solului și al resurselor de apă potabilă, deși constituie o amenințare pentru terenurile agricole, fac din investițiile în pământ o afacere. În plus, spune Bruce Sherrick, de la Universitatea din Illinois, investițiile în terenurile agricole nu sunt la fel de riscante ca cele în acțiuni: indiferent de mersul burselor, oamenii vor continua să mănânce.

Printre cei mai activi investitori în terenuri agricole se numără fondurile din Qatar. În 2009, Hassad, un fond de investiții, a început procedurile pentru achiziționarea a 50 de ferme în Australia. Terrapin Palisades, o firmă de investiții, a cumpărat o companie de lactate și mai multe podgorii din California și a început să producă masiv alune, ca urmare a cererii tot mai mari pe acest segment venită din China. Însă asemenea mișcări necesită investiții masive pe care fermierii nu le pot acoperi singuri, mai ales că profitul vine după ani de muncă.

Investitorii instituționali și-au direcționat capitalurile către refacerea sistemelor de irigații pe terenurile agricole cumpărate și dezvoltarea unor sisteme care folosesc rațional apa, ceea ce conduce la scăderea costurilor de producție. Alte investiții au vizat sisteme performante de mulgere: robotizarea a generat creșterea producției de lapte cu circa 10-15% per vacă în fermele de bovine de lapte, în vreme ce aparatura modernă utilizată în fermele vegetale a determinat o creștere a randamentelor de 5% într-un termen scurt.

Deși agricultura pare o mină de aur pentru investitorii instituționali, numărul acestora este mult mai mic comparativ cu al celor care aleg să plaseze banii în infrastructură sau imobiliare. Astfel, cele mai mari 35 de fonduri de investiții care s-au concentrat pe agricultură administrează active în valoare de 15 miliarde de dolari, în vreme ce alte 144 de fonduri care investesc în infrastructură au active de 89 de miliarde de dolari, potrivit companiei de cercetare Preqin.

Însă, deși investițiile în agricultură își arată roadele după un timp îndelungat, analiștii de la The Economist le dau un sfat oamenilor cu bani, citându-l pe scriitorul Mark Twain: „Cumpărați pământ. Nu se mai produce!”.

Share on Facebook