Pe 26 octombrie, creștinii ortodocși îl celebrează pe Sfântul Mare Mucenic Dumitru, izvorâtorul de mir și făcătorul de minuni, din Tesalonic.

Despre Sfântul Mare Mucenic Dumitru, izvorâtorul de mir și făcătorul de minuni, din Tesalonic, sfinții părinți au scris că „din început evlavios și învățător al credinței celei în Hristos”. Sfântul Mare Mucenic Dumitru era fiul voievodului cetății Tesalonicului și a fost botezat în taină de părinții săi, de frica cruntelor prigoane împotriva creștinilor și crescut după Sfânta Scriptură.

În vremea împăraților Dioclețian și Maximian (284-305), Sfântul Mare Mucenic Dumitru, izvorâtorul de mir și făcătorul de minuni, a fost prins și întemnițat, pentru că era vestit în dreapta credință. Într-o zi, împăratul Maximian se afla în Tesalonic și îndemna oamenii să se lupte cu un om de-al lui, numit Lie, care întrecea pe toți cei de vârsta lui la mărimea trupului și la putere, scriu sfinții părinți.

Un tânăr creștin pe nume Nestor, mergând la temnița în care se afla Sfântul Dimitrie îl rugă să se roage pentru el ca să îl înfrângă pe Lie. Sfântul Mare Mucenic Dumitru, izvorâtorul de mir și făcătorul de minuni, l-a însemnat pe frunte cu semnul crucii și i-a zis: „Și pe Lie vei birui și pentru Hristos vei mărturisi”. Iar Nestor l-a învins pe uriaș, fapt care a atras mânia împăratului Maximian. Aflând împăratul că Sfântul Mare Mucenic Dumitru, izvorâtorul de mir și făcătorul de minuni, l-a îndemnat pe Nestor să lupte, a trimis ostașii să îl străpungă cu sulițele pe Sfântul Mare Mucenic Dumitru, izvorâtorul de mir și făcătorul de minuni. Apoi, împăratul a decis și tăierea capului Sfântului Nestor.

Niște creștini au luat trupul Sfântului Mare Mucenic Dumitru, izvorâtorul de mir și făcătorul de minuni, și le-au îngropat cu cinste, iar o sluga a sfântului, Lupul, care a adunat sângele Sfântului Mare Mucenic Dumitru, izvorâtorul de mir și făcătorul de minuni, în sfântul orar ce-l purta sfântul pe umere, și inelul pe care acesta îl purta, a săvârșit multe minuni cu odoarele, încât s-a umplut toată cetatea tesalonicenilor de vestea lor.

De aceste minuni a aflat și împăratul Maximian, care a trimis ostașii după sluga Sfântului Mare Mucenic Dumitru, izvorâtorul de mir și făcătorul de minuni, și l-au omorât. Dar minunile au continuat. Un om foarte credincios, Leontie, a căzut într-o boală foarte grea, căreia doctorii acelor vremuri nu îi găseau leacul. Leontie a năzuit la sfânta biserică a Sfântului Mare Mucenic Dumitru, izvorâtorul de mir și făcătorul de minuni, și îndată ce s-a rugat sfântului  s-a tămăduit. În semn de recunoștință, Leontie a zidit un nou lăcaș de închinăciune, unde a așezat cu smerenie moaștele Sfântului Mare Mucenic Dumitru, izvorâtorul de mir și făcătorul de minuni.

Leontie era mare dregător la Iliric și a vrut să ridice și acolo o biserică pentru cinstirea Sfântului Mare Mucenic Dumitru, izvorâtorul de mir și făcătorul de minuni. Dorind să ducă și acolo părți din sfântul trup, a fost oprit de la ce voia să facă, prin arătări de noapte, pentru că nu luase voie de la Sfântul Mare Mucenic Dumitru, izvorâtorul de mir și făcătorul de minuni. Pentru aceasta, a făcut a doua călătorie, precum se spune, și luând haina mucenicului ce era roșită de sfântul lui sânge și o parte din orar, și punându-le într-un sicriu de cinste, a pornit către casă.

Pe drum, minunile Sfântului Mare Mucenic Dumitru, izvorâtorul de mir și făcătorul de minuni, l-au ferit de rele. Sosind la țărmurile Istrului, pe vreme de iarnă, când apele veneau învolburate, Leontie nu găsea chip să traverseze fluviul.  Iar Sfântul Mare Mucenic Dumitru, izvorâtorul de mir și făcătorul de minuni, arătându-i-se, i-a zis: „Să nu ai nici o grijă, ci ține în mâini cele ce duci și treci fără de nici o îndoială râul”. Leontie, ascultând povața Sfântului Mare Mucenic Dumitru, izvorâtorul de mir și făcătorul de minuni, a trecut apa ținând sicriașul în mâini, iar apa îi făcea loc și curgea cu liniște.

Tradiții, superstiții și obiceiuri de Sfântul Dumitru

Sărbătoarea Sfântului Dumitru , cunoscută în popor și ca Sânmedu sau Samedru, prefigurează în tradiția pastorală străveche începutul iernii. Se spune că Sfântul Dumitru desfrunzește  pădurea și îi adună pe toți la Focul lui Sânmedru. Ciobanii coboară cu oile de la munte și există o tradiție veche de Sfântul Dumitru, potrivit căreia dacă un baci aruncă un topor între mioare iar lângă el se așează o oaie albă, vremea va fi bună și iarna ușoară. Dacă vine o mioară neagră, atunci iarna va fi grea și lungă. De altfel, în ziua Sfântului Dumitru se descuie iarna.

În alte locuri, de Sfântul Dumitru se serbează și ziua recoltei, iar flăcăii și bărbații fac focuri mari, așa numitele focuri de Sânmedru, prin care se marchează intrarea într-un nou anotimp pastoral, și dau drumul la roți mari din paie și fân, aprinse, din vârful dealurilor. Astfel, se crede că se descuie iarna. Pentru a-și proteja livezile și a îmbuna natura să le ofere recolte bogate și în anul ce urmează, bărbații mai în vârstă scot tăciuni din foc și îi aruncă spre livezi.

O altă superstiție este că așa cum va fi vremea de Sfântul Dumitru, așa va fi și iarna. Dacă e înnourat și plouă, atunci iarna va fi grea, cu zăpezi mari. Totodată, se crede și că dacă recolta de gutuie e bogată, atunci și iarna va fi lungă și aprigă. Dacă în ziua de Sfântul Dumitru va fi frig, dar senin, iarna va fi ușoară.

În tradiția populară de Sfântul Dumitru se mai spune că dacă în grădină a rămas vreo floare neculeasă, ea nu trebui ruptă deoarece va alina sufletelor celor trecuți la cele veșnice.

Share on Facebook
Print Friendly