In fiecare an, Alexandrina Ionita, din judetul Iasi, asteapta cu nerabdare lunile mai si iunie, pentru ca trandafirii din propria gradina sa infloreasca, ca mai apoi sa le culeaga petalele si sa le transforme intr-o dulceata aromata, conform unei retete pe care a primit-o de la strabunici. Desi prepara si alte tipuri de dulceata, precum cea din capsuni, cirese amare sau zmeura, despre cea de trandafiri spune ca este un adevarat „poem olfactiv, vizual si, nu in ultimul rand, unul aromat”.
„Mama mea, care a fost o gospodina extraordinara si care iubea sa faca dulceata, m-a invatat sa fac dulceturi de la 9 ani. Dintre toate, cea cu totul deosebita, este cea din trandafiri. Pentru mine, aceasta dulceata e un adevarat poem olfactiv, deoarece are o aroma unica, de neregasit la alt tip de dulceata. Este si un poem vizual, cromatic, mai ales cand privesti un borcan in razele soarelui si observi culorile acelea de la un roz deschis pana la unul aproape negru”, povesteste, pentru StiriAgricole.ro, Alexandrina Ionita.
Pentru a prepara o dulceata de trandafiri cat se poate de buna, este important sa fim atenti inclusiv la momentul in care alegem sa culegem petalele de tandafiri din gradina. Altfel, riscam fie ca dulceata sa se zahariseasca mult prea repede, ori, pur si simplu, sa compromitem gustul preparatului.
„Petalele nu se culeg oricum, ci in anumite momente ale zilei. De exemplu, nu trebuie sa fie nici prea insorit, insa nici innorat. De asemenea, nici zilele cu umiditate ridicata nu sunt recomandate pentru culesul petalelor. Dupa ce le culegem, este important sa facem in acea zi dulceata, pentru ca altfel petalele se vor ofili. Daca trandafirul este plin de roua, riscam ca dulceata sa ni se zahariseasca foarte repede”, explica Alexandrina Ionita.
Ajunsi in bucatarie, petalele de trandafiri nu trebuie spalate, ci doar curatate de partea alba de langa tulpina, explica Alexandrina Ionita. Ulterior, acestea se agita fie intr-un recipient, fie intr-o sita, petalele din partea inferiora nefiind folosite.
Pentru a obtine de exemplu un kilogram de dulceata sunt necesare petalele de la circa 150 de trandafiri (200-300 grame), celelalte ingrediente necesare fiind zaharul (1 1/4 kilograme), o jumatate de lingura de sare de lamaie si un litru de apa.
Intr-un recipient, se freaca petalele cu sarea de lamaie pana cand acestea devin sticloase si incep sa lase o zeama colorata, cu miros de trandafiri. Concomitent, se pregateste siropul din zahar si apa, punandu-le pe foc, cel mai bine intr-un vas cat mai incapator. Fierberea siropului se face la un foc mai mare, pana cand continutul incepe sa faca balonase, apoi se reduce focul. Se poate verifica acest lucru cand o picatura de sirop pusa pe o farfurie sta fix, fara sa se imprastie. In acest moment se pot adauga petalele de trandafiri, alaturi de zeama. Fierberea se continua, iar spuma de la suprafata este inlaturata. Din nou, se face testul picaturii, iar cand aceasta nu se imprastie, inseamna ca dulceata este gata.
„Dupa ce avem gata dulceata, se lasa putin sa se raceasca, insa tot fierbinte o punem in borcan, cu un polonic special, care nu depaseste gura borcanului. Se pune capacul si il intoarcem din doua motive. In primul rand se dezinfecteaza si mai bine gura borcanului, iar petalele se duc la fund. Dupa ce s-a racit, borcanul se intoarce, petatele reasezandu-se. Acest lucru ne ajuta sa omogenizam si mai bine continutul si aromele”, mai spune Alexandrina Ionita.
Dulceturile facute de Alexandrina Ionita sunt oferite in mare parte prietenilor si rudelor, insa cateva borcane sunt si comercializate doritorilor la pretul de 15 lei borcanul de 450 grame (continut) + 220 gr. (borcanul).
„Nu se face o avere din asta, insa o factura se poate plati. Anul trecut, dulceata de trandafiri s-a dat cel mai repede, insa destul de bine pot spune ca merge si cea de cirese amare. De exemplu, am pe cineva de la Brasov, care vine la noi in fiecare an, in luna iulie, si cumpara dulceata de cirese amare”, povesteste Alexandrina Ionita.
Deoarece nu contine aditivi, dulceata de casa nu rezista mai mult de 6-7 luni. Cu toate acestea, ea se poate pastra cel mai bine la temperatura camere, intr-un loc ferit de lumina.
