Schimbările climatice reprezintă o provocare uriașă pentru fermierii de pe întreg mapamondul, însă un studiu recent condus de geografii de la Universitatea Lugwig Maximilians din Munchen demonstrează că agricultorii din anumite zone pot profita de pe urma lor.

Clima, calitatea solului, rezervele de apă sau topografia sunt factorii care determină dacă un teren este sau nu bun pentru agricultură. Echipa profesorului Wolfram Mauser a analizat impactul schimbărilor climatice asupra a 16 grupe majore de culturi din întreaga lume, inclusiv porumb, orez, soia și grâu.

Rezultatele cercetărilor arată că aproape două treimi din toate terenurile care pot fi exploatate pentru agricultură sunt deja în uz. Practic, circa 80 de milioane de kilometri pătrați din suprafața Pământului, adică jumătate din uscat, pot fi folosiți de fermieri. Această suprafață include și Delta Nilului, dependentă deja de irigații.

Problema este că o mare parte din această suprafață este deja în exploatare și, ca urmare a schimbărilor climatice, zone ca regiunile mediteraneene sau cele sub-sahariene își vor pierde productivitatea, în lipsa unor măsuri adecvate, cum sunt irigațiile. Totuși, aceleași schimbări climatice vor zone reci din emisfera nordică, situate la latitudini mari, din Canada, Rusia sau China în zone agricole productive, în următorii 100 de ani. Astfel, după cum arătau studii mai vechi, soiurile de struguri care au făcut Franța și Italia celebre ar putea fi cultivate în nord.

În plus, o mare parte din suprafața terestră care poate fi folosită pentru agricultură este acoperită de păduri dense. Dacă se elimină zonele forestiere, atunci suprafața terestră care poate fi folosită de fermieri se reduce la circa 54 de milioane de kilometri pătrați, iar din această suprafață 91% este deja în exploatare.

„Având în vedere proiecțiile noastre, precum și faptul că nevoia de hrană se va dubla până în 2050 ca urmare a creșterii demografice, rezultatele studiului sunt alarmante. Mai mult decât atât, trebuie să ținem cont și de presiunea tot mai mare care se pune pe rezervele disponibile, pe terenurile cultivate și sursele de apă, ca urmare a extinderii agriculturi intensive și a fermelor de animale, pe fondul creșterii cererii de carne, dar și a suprafețelor tot mai mari alocate pentru producția de bioenergie”, a declarat Florian Zabel, unul dintre cercetătorii care au realizat studiul.

În țări ca Brazilia sau Indonezia, suprafețe enorme au fost defrișate pentru a fi incluse în circuitul agricol.

„Problema este că pădurile fac un serviciu crucial pentru mediu, printre altele, prin reglarea climei. Pierderea acestor mecanisme naturale de reglare pot transforma acele zone în terenuri care nu vor produce nimic”, a subliniat Wolfram Mauser, un alt membru al echipei de cercetare.

Astfel, dacă azi în aceste zone se pot obține mai multe recolte într-un an, pe fondul schimbărilor climatice acest lucru va fi imposibil.

Share on Facebook