Apicultura are o influență covârșitoare asupra întregii agriculturi și, implicit, asupra economiei naționale. Care sunt diferențele între apicultura practicată în perioada comunistă și în prezent?

Dacă în anul 1989 erau înregistrate în țară1.200.000 familii de albine, în anul 1990 numărul familiilor de albine a scăzut la 686.000. Stupii aflați în proprietatea ocoalelor silvice, CAP-urilor etc. au fost vânduți. Din lipsă de experiență, apicultorii au pierdut multe familii în următorii ani.

Un lucru interesant este că stupii rămași au fost cei care se aflau în ogrăzile celor pricepuți. La nivel de țară producția anuală de miere era egală cu cea din anii comunismului, în ciuda faptului că numărul familiilor de albine s-a redus la jumătate.

La capitolul boli, putem spune că existau, dar erau tratabile.

La capitolul producție, au fost ani când, în cadrul  culesurilor de floarea soarelui, stupii dădeau o producție medie de 35 kg miere marfă/stup. La fel putem vorbi și despre culesurile de  salcâm, tei etc.

Ajutor pentru apicultori prea puțin s-a alocat. Era o perioadă când firmele achizitoare luau avânt. Virusurile nu afectau prea mult afacerile apicultorilor români.

Începând din anii 2002, varooa, fiind modificat din cauza chimicalelor, a primit o nouă denumire și anume „varooa destructor”. Producțiile medii la floarea soarelui și salcâm au scăzut din cauza climei, bolilor albinelor, pădurilor etc. Apicultorii s-au confruntat cu boli noi și a trebuit să se adapteze noului ritm. Printre virusurile care au afectat afacerile apicultorilor români amintesc virusuri ca CCD sau virusul irakian.

Cercetările din străinătate subliniază faptul că în prezent un virus nou atacă la un interval de 2 luni familia de albine.

Apicultorii trebuie să fie mai atenți, mai bine instruiți, mai răbdători cu albinele și mai optimiști într-un viitor bun, deși suntem în regres din punctual de vedere al evoluției numărului de familii de albine și al producției de miere.

Uniunea Europeană și statul român sprijină intens apicultura, ceea ce este un fapt bun, însă din spate ne lovește agricultura modernizată, care folosește tot mai multe substanțe chimice pentru creșterea productivității, dar care sunt toxice pentru albine. Deși prin numărul mare de apicultori tineri se întrevede un viitor frumos, acum, modificările care intervin în legislație impun un ritm greoi în dezvoltarea apiculturii.

În concluzie, apicultura este sprijinită de autorități, dar sectorul apicol este lovit pe mai multe planuri, care țin de schimbările ce au intervenit în natură.

          Drd. ing. Brebu Casian, președinte ACA, Filiala Județeană Timiș

Share on Facebook