Vinul. Îl savurăm la mese, ne însoțește de la botez, la nuntă, la creștinarea copiilor noștri și până la moarte. Îl savurăm cu cei dragi sau în solitudine. Și, dacă ne însoțește fiecare pas din viață, de ce nu l-am aprecia cum se cuvine?

Vinul nu trebuie să fie neapărat scump ca să ne facă nasul să se înfioare și papilele gustative să tresară. Ritualul degustării vinului existăt tocmai pentru că acesta este o băutuă complexă și, pentru a-i desluși tainele, e bine să fie descoperit pas cu pas.

Primul pas pentru degustarea vinului începe, de fapt, de la ochi. Cum ochii văd, inima cere, vinul trebuie privit. Unii degustători, bărbați, spun că trebuie pivit ca și ți-ai privi iubita: să îi admiri culorile, care o îmbracă, umbrele care îi joacă pe piele, formele șerpuitoare. Ce culori se amestecă în cupa în care ai turnat vinul? Cât de opac este acesta?

Al doilea pas, spun cunoscătorii, e ca și cum te-ai apropia de femeia de lângă tine. Pune cupa ușor pa masă, pune arătătorul și mijlociul de o parte și de alta a piciorului paharului, lăsând fundul acestuia să se odihnească puțin în podul palmei, o apleci ușor, rotind-o din încheietura mâinii, ca și cum capul tău s-ar s-ar plimba în jurul gâtului iubitei, fără să o atingi, doar savurându-i aroma. După ce nările se umplu de mirosul dintâi, sorbit dinafara cupei, încet, prelung. Lasă valurile acestea să treacă și apoi aplecă-te din nou asupra cupei, ca și cum ți-ai trece nasul prin părul ei. Așa vei putea mirosi atât aromele care scapă din cupă, cât și cele care rămân. În această etapă vei simți nuanțele fructate. Dacă mirosul îți arde nasul, înseamnă că vinul are un conținut ridicat de alcool. Acesta poate fi semn că nu ai dat banii degeaba, dar, dacă mirosul este prea înțepător, s-ar putea să regreți alegerea făcută. Vinurile contrafăcute au la bază mult alcool și multe chimicale și riști fie să ajungi pe mâna medicilor, dacă îl bei, fie să ai mari dureri de cap, a doua zi.

Pasul al treilea înseamnă să torni puțin vin în gură și să inspiri adânc, fapt care va intensifica aroma vinului. Aceasta este definită de echilibrul dintre cele trei nuanțe de bază: fructate, acide și tanină, de tipurile de nuanțe fructate experimenate, care, de regulă, sunt primele sesizate. Degustarea vinului ajuns pe papile și bolta palatină nu este o treabă ușoară și, pentru a te buura de ea, e nevoie de timp pentru a experimenta.

Degustătorii profesioniști nu înghit mostra de vin, dar neștiutorii se pot delecta cu pasul al patrulea. Cum sunt aromele care vă rămân în gură? Sunt plăcute? Sunt amărui? Capacitatea de a determina nuanțele amărui din vin este alterată de consumul regulat de cafea sau alte băuturi amărui. Dacă sesizați nuanțe amărui, dincolo de cele normale, de tanină, înseamnă că vinul nu îmbătrânește cum trebuie. După ce s-au stins aromele primare, dacă încă îi mai simți aroma, e semn că nu ai aruncat banii degeaba.

Ultimul pas, dă-ți cu părerea, motivat și obiectiv. Ți-a plăcut? De ce? Dacă ai degustat mai multe vinuri, prin ce se distinge cel pe care tocmai l-ai servit? Apoi, evaluează răspunsurile pe care le-ai dat și compară-le cu cele pe care le-ai savurat în trecut să vezi dacă vinul pe care tocmai l-ai testat este de valoare sau nu. Un vin scump nu ar trebui să surprindă prin calitatea sa, dar un vin memorabil, cumpărat la un preț bun, este o investiție pe care trebuie să o ții minte.

Share on Facebook