O etapă prioritară în tehnologia de creștere a ovinelor o constituie activitatea de reproducție.
Monta și obținerea de miei prin fătări în campanii organizate asigură venituri importante prin vânzarea de miei vii, carne de miel, precum și creșterea efectivului, sau înlocuirea animalelor reformate sau moarte.
Campania de fătări la ovine se desfășoară, în sistemul tradițional, în perioada februarie-martie, în funcție de data introducerii berbecilor reproducători în turmele cu oile stabilite pentru reproducție.
Pentru ca această activitate să se desfășoare în condiții optime și să nu fie afectată starea de sănătate a oilor mame sau a mieilor, D.S.V.S.A. Sibiu le recomandă crescătorii de ovine să asigure, indiferent de dimensiunea efectivului, următoarele:
- Identificarea și înregistrarea în Baza Națională de Date a ovinelor din exploatație și a mieilor nou născuți.
- Asigurarea cu personal corespunzător din punct de vedere numeric și al cunoștințelor de bunăstare, inclusiv în manipularea oilor, a mieilor, ulterior la mulgerea oilor, tehnici de dezinfectare și tundere.
- Adăpostirea ovinelor în spații corespunzătoare speciei și categoriei de vârstă, care să asigure în principal densitatea și zooigiena la parametrii normali (așternut curat, spații dezinfectate și văruite).
- Suprafața totală de adăpostire pentru toate animalele și dimensiunea grupului se determină în funcție de vârstă, mărime și alte caracteristici biologice ale ovinelor, densitatea trebuie să permită suficientă libertate de mișcare animalelor, respectiv de 1,5 metri pătrați pe cap de oaie adultă ți 0,35 metri pătrați pe miel. Padocul în aer liber trebuie să asigure o suprafața minimă de 2,5 metri pătrați pe cap de adult ți de 0,5 metri pătrați pe miel.
- Ovinele care nu sunt ținute în adăposturi închise, trebuie să li se asigure protecția necesară împotriva intemperiilor, contra animalelor de pradă, accesul la apă și la hrană.
- Compartimentarea adăpostului în funcție de starea fiziologică a efectivului (oi gestante, oi în fătare, oi cu miei)
- Asigurarea microclimatului optim, respectiv o temperatură de 18-20 grade C, coeficientul de luminozitate, 1:12-1:15, umiditatea să fie cuprinsă între 65-70% și împrospătarea continuă a aerului prin ventilație naturală.
- Menținerea în stare de igienă și funcționare a echipamentelor din adăposturi, respectiv, echipamentele de muls (unde este cazul), sistemele de încălzire și de ventilație.
- Hrana administrată zilnic ovinelor, să fie echilibrată nutritiv, furnizată, în condiții igienice, aditivată cu suplimente minerale adecvate, atunci când este necesar și cu un aport mai mare pe bază de cereale în această perioadă.
- Să se asigure un front de furajare care să permită tuturor ovinelor să se hrănească simultan și să aibă acces la o sursă de apă potabilă de bună calitate.
- Mieii trebuie să primească o cantitate suficientă de colostru fie prin supt, fie prin administrarea din alte surse, furnizat la temperatura corpului, în decurs de 20-30 minute de la fătare. Hrănirea cu lapte trebuie să continue pentru cel puțin primele opt săptămâni de viață. Se recomandă, ca la sfârșitul primei săptămâni de viață, mieii să aibă acces treptat până la înțărcare, la alte produse alimentare proaspete, fibroase sau concentrate și la apă de calitate la discreție.
- Protejarea surselor de apă și furaje pentru a nu fi supuse înghețului și evitarea administrării de furaje (silozuri sau rădăcinoase) înghețate care pot provoca avorturi sau alte afecțiuni grave.
- Inspectarea zilnică a efectivului de ovine acordându-se o atenție specială la aspectul corporal în ansamblu, la mișcărlie animalelor, la rumegare, la schimbările de comportament, existența unor diverse răni sau plăgi, și starea ongloanelor.
- Efectuarea coditului la oile fătătoare, înlăturarea învelitorile fetale și a straturilor de așternut ud cu lichidele scurse în timpul fătării, prevenind astfel răspândirea unor boli.
- Ovinele bolnave sau rănite, să fie izolate în adăposturi sau boxe speciale, cu așternut uscat și confortabil și să fie consulte, de un medic veterinar.
În toată această perioadă crescătorii de ovine, asociațiile profesionale trebuie să colaboreze permanent cu personalul sanitar veterinar, pentru monitorizarea stării de sănătate a ovinelor, precum și pentru efectuarea acțiunilor sanitare veterinare ce se impun.
