În numărul total al ovinelor din România, oile din rasa Țigaie dețin o pondere de 5,34%, a doua ca mărime după rasa Țurcană (80,5%), potrivit ultimului raport al ANARZ, publicat în urma controalelor efectuate până la 31 martie 2013.
Rasa Țigaie s-a format în sud-estul Mării Caspice, prin domesticirea speciei sălbatice Arkar (Ovis vignei arcar). În prezent, efective importante din rasa Țigaie se găsesc în țările din Europa Centrală și de Est, ca Polonia, Muntenegru, Croația, Serbia, Bulgaria, Ungaria, Cehia, Slovacia, România, Republica Moldova și sudul Ucrainei.
În România, arealul de răspânire a oilor din rasa Țigaie era reprezentat cu precădere de sudul Moldovei și Dobrogea. După anul 1950, o dată cu creșterea consumului de lână, ca urmare a dezvoltării industriei textile, a sporit și cererea de lână semifină. Pentru a răspunde cererii, crescătorii au purces la încrucișări între oile din rasa Țigaie cu cele din rasa Țurcană. Noua rasă, dacă o putem numi așa, s-a răspândit rapid în toate zonele de șes, depresionare, colinare și chiar de deal.
În prezent, putem face disocierea între cele două ecotipuri de oi din rasa Țigaie, respectiv Țigaia de șes și de colină și Țigaia de munte. Această disociere a apărut pe fondul posibilităților de furajare, a diferențelor de climă și a intereselor crescătorilor din cele două areale. Oile din rasa Țigaie de șes și de colină sunt mai masive, mai precoce și cu producția de lână mai mare, însă sunt mai puțin rezistente la ploile reci. Spre comparație, oile din rasa Țigaie de munte sunt mai puțin dezvoltate, au lâna mai groasă (34-37 microni) și sunt mai bine adaptate la condițiile meteoclimatice, specifice zonei montane.
Adaptabilitate
Oile din rasa Țigaie au, în general, o capacitate remarcabilă de aclimatizare. Totuși, comparativ cu oile din rasa Țurcană, cele din rasa Țigaie nu rezistă la fel de bine la frig, la precipitațiile reci, precum nici la afecțiuni de pododermatitelor și pot contracta pneumopatii, mai ales în sezonul ploios. De aceea, în perioadele cu ploi reci, se recomandă să fie protejate în adăposturi.
Însă, oile din rasa Țigaie sunt mai bine adaptate la climatul cald și secetos, specific zonelor de șes, depresionare și colinare.
Colorit
Există patru varietăți de culoare la oile din rasa Țigaie: bucălaie, ruginie, bela și neagră.
Cea mai mare parte a efectivelor de oi din rasa Țigaie sunt din varietatea bucălaie. Ca și caracteristici specifice, dincolo de culoarea cojocului, putem menționa talia înaltă, faptul că este mai robustă și mai rezistentă, comparativ cu celelalte varietăți. Lâna este de culoare albă, iar jarul brun-castaniu. Lâna este puțin mai groasă, mai aspră și mai slab ondulată, în comparație cu celelalte varietăți. Ca arie de răspândire, varietatea bucălaie a rasei Țigaie face față zonelor cu precipitații bogate și clima mai rece.
Efectivele din varietatea ruginie, mai reduse ca număr față de cele din varietatea bucălaie, au lâna tot albă, dar ușor mai fină și mai mătăsoasă decât a suratelor lor. Jarul este roșcat. Constituția este mai puțin robustă decât la varietatea bucălaie.
Efectivele din varietatea bela prezintă și ele caracteristici apropiate de ale celor deja amintite. Lâna și jarul sunt de culoare albă. Deoarece rezistența organică este inferioară comparativ cu celelalte varietăți ale rasei Țigaie, iar constituția este fină, varietatea Bela este cel mai puțin reprezentată la nivel național sub aspect numeric în cadrul rasei.
Efectivele din varietatea neagră se evidențiază prin coloritul negru al lânei și al jarului. Aceste oi sunt cele mai rezistente din rasa Țigaie.
Caracteristicile rasei Țigaie
Capul este potrivit de lung și drept, mai rar ușor berbecat. Urechile sunt de mărime mijlocie purtate orizontal. Jarul de pe față variază între alb, ruginiu sau castaniu nuanțat și negru. Culoarea jarului de pe cap și membre este diferită în funcție de varietăți.
Majoritatea berbecilor au coarne puternice, în formă de spirală. Ca lungime și grosime, gâtul are dimensiuni mijlocii și nu prezintă falduri cutanate. Trunchiul este mijlociu sau mijlociu spre mare cu aspect uneori piriform și acoperit cu lâna semifină.
La ecotipul de munte crupa este îngustă, ușor oblică, jigourile slab dezvoltate. Spre comparație, la ecotipul de ses, mai masiv, crupa este mai dreaptă și mai dezvoltată. Constitutia este, la majoritatea exemplarelor din ecotipul de șes, fină spre robustă.
Ugerul este globulos, coada lungă și acoperită cu lână, iar pielea de pe trunchi este fără pliuri.
Este o rasa exploatată în funcție de ecotip, după cum urmează:
- pentru carne-lapte-lâna – Țigaie de Banat
- pentru lapte-carne-lâna – Țigaie de Peretu
- pentru lâna-lapte-carne – TȚigaie de Slobozia
Producția de lână
Oile din rasa Țigaie produc între 1,5-3 kg de lână și 4-4,5 kg, iar berbecii 3-5 kg, cu o finețe de 30-35 de microni. De aceea, lâna oilor din rasa Țigaie este folosită mai ales confecționarea păturilor și a stofelor mai groase.
Producția de carne
Miei din rasa Țigaie cântăresc la fătare, în medie, între 2 și 5 kg. La 30 de zile pot ajunge la 8-12 kg, iar la 90 zile la 18-30 kg. Sporul mediu zilnic este de 150-200 g. În perioada de alaptare mieii din ecotipurile masive, furajați suplimentar, pot realiza sporuri mai ridicate, de 250-300 g.
Carnea are calități gustative deosebite, fiind apreciată atât de consumatorii locali, dar mai ales de cei de origine arabă. Mieii din rasa Țigaie, îngrășați, sunt de regulă preferați la export înaintea mieilor celorlalte rase autohtone.
Producția de lapte
Producția medie totala variază la oile din rasa Țigaie în limite foarte largi, între 50-150 kg, în 6-7 luni de lactație.
- Țigaie de munte 50-70 kg;
- Țigaia bucălaie de Banat 120-150 kg;
- Țigaia de Peretu 100-140 kg;
- Țigaia de Slobozia 80-120 kg)
Continutul în grăsime este 7%, iar în proteină de 6,5%, costituind o materie prima excelenta pentru a produce telemea, cașcaval, iaurturi și brânză grasă.
Tăbăcărie
Blănițele mieilor sugari din rasa Țigaie prezintă bucle mici în formă de bob de piper, de nuanțe diferite, de la alb, ruginiu la fumuriu, în funcție de varietate. De aceea, acestea sunt foarte căutate pentru gulere, căciuli, căptușeli. Blănițele de tineret sunt folosite mai ales pentru a produce imitații de blpnuri scumpe, cum sunt nutriet sau mouton d’oré.
Parametri morfometrici:
Talia
- Berbeci 65-70 cm
- Țigaia de șes și coline (oi mame) 67 cm
- Țigaia de munte (oi mame) 60 cm
Greutatea
- Berbeci 55-80 kg (Țigaia bucălaie din Banat poate atinge 100-120 kg)
- Țigaia de șes și coline (oi mame) 50-70
- Țigaia de munte (oi mame) 30-40
Sursa: ANARZ