In cadrul Parlamentului European au fost depuse mai multe propuneri privind modificarea regulamentelor de acordare a platilor directe, precum si a celor dedicate fondurilor europene pentru dezvoltarea rurala. Iata cele mai importante masuri care, daca sunt votate, vor fi aplicate.
Pentru a se reduce sarcina administrativa in ceea ce priveste punerea in aplicare a principiului excluderii dublei finantari in raport cu ecologizarea, statelor membre ar trebui sa li se dea posibilitatea de a aplica o deducere medie fixa in cazul tuturor beneficiarilor vizati care desfasoara tipul de operatiune sau de submasura in cauza.
In ceea ce priveste fondurile mutuale pentru fermierii din toate sectoarele, se pare ca interzicerea oricarei contributii din fonduri publice la capitalul subscris initial, prevazuta la articolul 38 alineatul (3) si articolul 39 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, impiedica functionarea eficienta a respectivelor fonduri. Prin urmare, interdictia respectiva ar trebui sa fie eliminata. De asemenea, este oportuna extinderea ariilor care pot face obiectul contributiilor financiare la fonduri mutuale, astfel incât contributiile sa poata completa platile anuale catre fonduri, precum si sa poata viza capitalul subscris initial al acestora.
In vederea cresterii gradului de utilizare a asigurarii culturilor, animalelor si plantelor si a fondurilor mutuale si a instrumentului de stabilizare a veniturilor, procentul maxim al sprijinului public initial ar trebui sa inregistreze o crestere de la 65 % la 70 %.
Din motive de simplificare administrativa, este oportun sa se creasca de la 150 EUR la 250 EUR pragul sub care statele membre pot decide sa nu initieze procedurile de recuperare a platilor necuvenite, cu conditia ca statul membru sa aplice un prag egal sau mai ridicat pentru nerecuperarea datoriilor nationale.
Pentru a reduce sarcina administrativa pentru micii fermieri, ar trebui sa se introduca o derogare suplimentara prin care micii fermieri sa fie scutiti de la declararea parcelelor pentru care nu se efectueaza o cerere de plata.
Având in vedere dificultatile practice si specifice aparute ca urmare a armonizarii termenelor de plata pentru platile pe suprafata intre FEGA si FEADR, perioada de tranzitie ar trebui sa fie prelungita cu inca un an. Cu toate acestea, in ceea ce priveste masurile de dezvoltare rurala pe suprafata, pentru a mentine fluxul de numerar al fermierilor, ar trebui sa ramâna posibila plata avansurilor inainte de 16 octombrie.
Pentru a tine cont de diversitatea sistemelor agricole din intreaga Uniune, este oportun sa se permita statelor membre sa aiba in vedere aratul, care este relevant pentru aspectele agronomice si de mediu, drept criteriu de utilizat pentru clasificarea pasunilor permanente.
In vederea clarificarii clasificarii, inainte de 2018, a terenurilor lasate pârloaga drept terenuri arabile, atunci când au fost astfel cel putin cinci ani, si pentru a oferi securitate fermierilor in cauza, statele membre ar trebui sa poata mentine clasificarea ca terenuri arabile in 2018.
Terenurile bune pentru pasunat, unde iarba si alte plante furajere erbacee nu sunt predominante sau lipsesc cu totul si unde practicile de pasunat nu au un caracter traditional si nici nu sunt importante pentru conservarea biotopurilor si a habitatelor pot, totusi, sa prezinte o valoare relevanta pentru pasunat in anumite zone. Statelor membre ar trebui sa li se permita sa considere aceste zone drept pasuni permanente pe intregul lor teritoriu sau pe o parte a acestuia.
Pentru a permite statelor membre sa adapteze sprijinul acordat in cadrul PAC la nevoile lor specifice, acestea ar trebui sa dispuna de oportunitati adecvate sa isi revizuiasca decizia privind transferul de fonduri din plafonul lor pentru plati directe catre programele de dezvoltare rurala si viceversa. Prin urmare, ar trebui sa li se acorde posibilitatea sa isi revizuiasca decizia, de asemenea, incepând cu anul calendaristic 2019, cu conditia ca orice astfel de decizie sa nu genereze o reducere a cuantumurilor destinate dezvoltarii rurale.
Utilizarea contractelor in sectorul laptelui si al produselor lactate poate contribui la consolidarea responsabilitatii operatorilor si la o mai mare sensibilizare a acestora cu privire la necesitatea de a se tine cont intr-o mai mare masura de semnalele pietei, de a imbunatati repartitia preturilor si de a adapta oferta la cerere, precum si la evitarea anumitor practici comerciale neloiale. Pentru a stimula utilizarea unor astfel de contracte in sectorul laptelui si al produselor lactate, precum si in alte sectoare, producatorii, organizatiile de producatori sau asociatiile organizatiilor de producatori ar trebui sa aiba dreptul sa ceara un contract scris, chiar daca statul membru in cauza nu a prevazut obligativitate utilizarii unor astfel de contracte.
Cu toate ca partile la un contract pentru livrarea de lapte crud sunt libere sa negocieze elementele unor astfel de contracte, statelor membre care prevad obligativitatea utilizarii contractelor li s-a acordat posibilitatea sa impuna anumite clauze contractuale, in special in ceea ce priveste durata minima a acestora. Pentru a permite partilor sa obtina claritate contractuala cu privire la cantitatile furnizate si preturi, statele membre ar trebui sa aiba posibilitatea, de asemenea, sa impuna partilor obligatia de a conveni asupra raportului dintre o cantitate livrata si pretul platit pentru respectiva livrare.
