Profit aromat: cultivarea busuiocului

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter

Românii se arată din ce în ce mai interesaţi de cultivarea plantelor aromatice şi medicinale, iar busuiocul se regăseşte pe primul loc în rândul preferinţelor acestora, urmat de rozmarin, mentă şi salvie.

„Datorită proprietăţilor medicale şi culinare, dar şi a conotaţiilor spirituale şi simbolice pe care le are în cultura noastră încă din cele mai vechi timpuri, busuiocul este una dintre cele mai apreciate plante aromatice din România, aflându-se în fiecare an în topul celor mai vândute seminţe de mirodenii, alături de rozmarin, mentă şi salvie”, a declarat Mugurel – Horia Rusu, directorul general al Hornbach România.

Astfel, pe lângă gustul şi aroma inconfundabilă prin care se distinge în preparatele culinare, busuiocul a fost şi una dintre primele plante folosite de români pentru tratarea diverselor afecţiuni precum sunt bolile renale, gripa, rănile sau înţepăturile de insecte. Totodată, este o plantă căutată în industria alimentară, farmaceutică și a parfumurilor.

Busuiocul este cultivat în prezent în multe alte părți ale lumii. Există plantații în Franța, Egipt, Ungaria, Maroc, Statele Unite, Grecia sau Israel. În momentul de față, se cultivă cel puțin 150 de varietăți, fiecare având propriul tip de ulei esențial, și este caracterizat de propria aroma distinctivă. Busuiocul prefer solul ușor și puțin acid, bine drenat și bogat în nutrienți, cum mult humus și minerale. Busuiocul poate tolera o variație a ph-ului de la 4,3 – 8,4 și crește bine între aceste valori optime. Busuiocul trebuie udat și expus la lumina directă în timpul creșterii.

Busuiocul luat în cultura mare se recomandă să urmeze după o leguminoasă, o plantă de nutreţ (după trifoliene), însă pe un teren complet lipsit de cuscută. Pe aceeaşi solă nu poate reveni decât după 6—7 ani. Pregătirea terenului pentru cultura busuiocului se face obişnuit. El se ară adânc după recoltarea plantei premergătoare şi se întreţine curat de buruieni.

Busuiocul se dezvoltă în condiţii optime dacă terenul este îngrăşat cu îngrăşăminte chimice. În acest scop, odată cu arătura adâncă de vară sau de toamnă, se încorporează în sol 50-60 kg/ha fosfor şi 30-35 kg/ha potasiu. De asemenea, primăvara, în timpul executării primelor lucrări de întreţinere a terenului în vederea însămânţării sau plantării cu busuioc, se administrează 50-80 kg /ha azot. Folosirea gunoiului de grajd bine fermentat sau nefermentat nu este indicată în cultura busuiocului, deoarece are acţiune nefavorabilă asupra calităţii uleiului de busuioc.

Primăvara, până la însămînţare sau transplantare, se lucrează cu cultivatorul sau cu discul pentru a-l menţine afânat, fără crustă şi buruieni, conservându-se astfel umiditatea. Înainte de însămânţarea directă în câmp terenul se tăvălugeşte.

Semănatul industrial se poate face cu o semănătoare de precizie pentru legume, însă numeroși fermieri folosesc răsaduri pe care le transplantează atunci când temperaturile ajung în limitele optime, adică trec de 7 grade Celsius. Răsadurile de busuioc sunt ușor de produs și au nevoie de 4-6 săptămâni pentru a ajunge la vârsta transplantării.

Semințele de busuioc se răsădesc la o adâncime de 6 mm, astfel că solul trebuie udat pe parcursul întregului timp de germinare (8 – 14 zile), dacă se plantează în ghivece sau răsadnițe. Pentru un hectar se folosesc 5-6 kg seminţe cu 4-5 părţi material inert, care trebuie încorporate în sol la o adâncime de 1 -1,5 cm. După însămânţare, terenul cultivat cu busuioc se tăvălugeşte din nou şi se grăpează cu o grapă uşoară. Timpul optim de însămânţare este după 15-20 zile de la desprimăvărare în anii cu umiditate crescută şi după 10-12 zile în anii cu puţină umiditate.

Distanța dintre plantele de busuioc  se determină în funcție de destinația culturii. Pentru cultura industrială de busuioc se recomandă ca distanța între rânduri să fie de 60-90 cm, iar între plante de minim 15 cm. Dacă se optează pentru cultivarea busuiocului în grădină, între plante trebuie păstrată o  distanță de 30 – 45 de cm.

Pentru a favoriza dezvoltarea pe laterale a busuiocului, vârfurile pot fi scurtate când planta are măcar 12 cm înălțime. Atenție! Busuiocul nu tolerează bine temperaturi mai mici de 5°C. Pentru a le feri de frig, plantele trebuie acoperite cu un strat protector de plastic ori de câte ori se răcește vremea, în special pe timpul nopții și dimineața devreme.

Pentru a menține producerea continuă a frunzelor plantei, este necesar ca florile de busuioc să fie culese de pe tulpini din când în când. În acest fel, planta va crește mereu.

Busuiocul este de asemenea destul de vulnerabil la boli ca pătarea frunzelor, dacă umiditatea ambientului este ridicată, mai ales în timpul perioadelor ploioase, și la afide. Bacterioza atacă frunzele şi tulpinile busuiocului, producându-i pete maronii în urma cărora plantele se ofilesc şi pier. În cazul în care cultura este destinată pentru extragerea uleiului, această boală se combate cu zeamă bordeleză în concentraţie de 0,5 – 1%. Procedeul nu este permis dacă busuiocul este destinat folosirii ca plantă medicinală. În acest caz, combaterea se face prin lucrări agrotehnice, scoaterea plantelor bolnave şi arderea lor.

RECOMANDĂRI ȘTIRIAGRICOLE

RECOMANDĂRI ȘTIRIAGRICOLE