Nivelul ridicat al accizelor pe care le plătesc micii producători de țuică sau pălincă riscă să îi împingă spre faliment, mai ales pe cei care s-au orientat către producția în regim ecologic.

Emil Florescu are vreo patru hectare de livadă ecologică de pruni, cireși și vișini în județul Argeș și produce țuică. Recolta de fructe de anul acesta a fost mult mai mică față de anul trecut, mai ales că, livada fiind în regim ecologic, pomicultorul nici nu a aplicat tratamente chimice care să ajute producția.

Însă, în ciuda capriciilor naturii, omul ar fi mulțumit măcar dacă statul ar reduce fiscalitatea în ceea ce îi privește pe micii producători.

„Livada noastră și făcutul de țuică sunt moștenire de familie. Aici, la noi, e zonă de deal și nu ai altceva ce să faci. În 2013, a fost supraproducție și prețul a fost mic. Anul acesta, nu s-au făcut și ne asigurăm existența din butoiul de țuică de anul trecut, dar producătorii de pe dealuri sunt scoși din circuit cu acciza. Ne iau un mijloc de existență”, ne-a declarat Emil Florescu.

În opinia pomicultorului, statul ar trebui să creeze o strategie de dezvoltare a zonelor de deal și să mai taie din impozitul forfetar, impozitul pe teren și acciza la țuică, astfel încât micii producători să aibă resursele necesare să se îndrepte către producția ecologică, care poate fi un atu la export. Însă, pierderile într-o livadă ecologică sunt de 80-90%, într-un an rău, astfel că și veniturile producătorilor ecologici sunt pe măsură și, în lipsa unui regim fiscal adecvat, nu au cum să mai facă investiții.

De asemenea, micii producători de țuică și pălincă sunt sufocați de costuri și în ceea ce privește înființarea antrepozitelor fiscale.

Share on Facebook