La începutul clasei a XII-a, Tudor Dinu Ioniță din Câmpia Turzii a făcut un pariu cu el însuși și familia sa: a renunțat la meditațiile pentru Bacalaureat și la banchetul de absolvire, iar banii economisiți i-a investit într-o prisacă.

Aventura apicola a tanarului ardelean a pornit de la un ceai băut cu un prieten. Cei doi se gândeau ce să afacere ar putea începe, care „în viitorul relativ îndepărtat să ne asigure un sprijin material”, după cum ne-a povestit Tudor Dinu Ioniță.

„Am luat în calcul mai multe variante, dar nici una nu era încântătoare, dacă ar fi să spun așa. În cele din urmă, amicul meu lansează inițiativa de a ne apuca de apicultura. La început, am trecut și această propunere cu vederea, iar, ulterior, tot gândindu-mă, mi-am zis că „stuparitul” ar fi una din ocupațiile demne și care mi-ar plăcea să cred că mă definește ca om făcându-se analogie cu trăsăturile albinei”, povestește Tudor Dinu Ioniță.

Așa că cei doi s-au apucat de treabă. Prima grijă a fost găsirea unui loc bun pentru amplasarea prisacii, iar apoi au făcut un inventar cu ce ar avea nevoie pentru mica lui afacere in apicultura.

„M-am decis că cea mai potrivită vatră pentru albine ar fi livada bunicilor, în apropierea căreia se află culturi de rapita și floarea soarelui, dar m-am lovit inițial de scepticismul familiei care se aștepta să abandonez proiectul, aflându-mă în clasa a XII-a și pregătirea pentru bacalaureat răpindu-mi mare parte din timp. Am decis să începem să adunăm bani pentru primele lăzi, eu personal luând decizia de a renunța la ședințele de pregătire pentru bacalaureat în particular, la participarea la banchetul de sfârșit de an și chiar la albumul de final de clasa a XII-a și de a primi respectivii bani în vederea investirii lor în primele materiale, iar colegul dispunea de economiile necesare”, își amintește Tudor Dinu Ioniță.

În primăvara acestui an, liceenii au cumpărat 8 lăzi, de la târgul apicol de la Cluj Napoca, iar apoi, în a doua a zi de Paște, au achiziționat sase familii de albine cu tot cu lazi.

„Cele 6 familii de albine le-am divizat și am ajuns să avem 6 familii și 5 roiuri de care ajunsesem să ne bucurăm fie și auzindu-le că bâzâie și observându-le. Celor 6 familii de albine și 5 roiuri de albine li s-a alăturat ulterior un roi natural de albine care a decis să-și stabilească „reședința” temporară în cireșul din mica noastră stupină, odată cu apariția roiului au apărut și momentele efervescente și bucuria momentului, încântați fiind de faptul că avem ocazia să prindem primul nostru roi”, spune, cu emoție, crescatorul de albine ardelean.

Primii săi pași în apicultura nu au fost ușori, mai ales atunci când s-a confruntat cu situații care îi dădeau bătăi de cap sau de care nu auzise sau citise. Așa că, pe lângă materiile pentru Bacalaureat, Tudor a studiat intens pentru încă una, apicultura, iar ritmul de acumulare a noilor cunoștințe a fost rapid, întrucât albinele aveau nevoie de sprijin rapid. Banii economisiți din meditații și banchet nu i-au ajuns și pentru a cumpăra o centrifugă, astfel că a împrumutat una din vecini.

Cel mai frumos moment de până acum a fost momentul când din centrifuga împrumutată de la un vecin a început să curgă prima noastră miere. Momentan, mierea produsă de albine a fost distribuită prin intermediul bunicilor, părinților și a cunoscuților, creându-se chiar o mică rețea. Toată lumea care cumpărase revenea chiar cu alți „clienți”, evaporându-se cele aproximativ 90 de kg de miere extrase anul acesta. Însă am avut neplăcerea și de a fi acuzat că mierea de rapiță e de fapt un șerbet de zahăr, deoarece ea se cristalizează după aproximativ 7 zile și capătă nuanța unturii, chiar de un coleg de breaslă cu ștate vechi în domeniu”, ne-a spus Tudor Dinu Ioniță.

Între timp, tanarul apicultor a absolvit Liceul Teoretic „Pavel Dan” din Câmpia Turzii și este student în anul I la Universitatea Tehnică din Cluj Napoca. Aceste reușite, precum și cele din prisacă i-au făcut și pe părinți să aibă încredere că fiul lor va avea succes și în apicultura și să se bucure că are o ocupație sănătoasă. Planurile lui Tudor nu se opresc aici.

„În viitor sunt decis să încerc să valorific mai multe produse ale stupului cum ar fi propolisul, apilarnilul, fagurii cu miere, polenul, precum și stupăritul pastoral. Pe lângă apicultura și facultate, mai am în plan și înființarea, pe cont propriu de această dată, a unei culturi de lavandă”, spune încrezător tânărul apicultor ardelean.

Share on Facebook