Povestea lui Ioan Rodoș din Nucșoara poate fi pentru mulți o lecție de viață. De la un om condamnat la închisoare pentru că și-a ucis fratele a ajuns cunoscut în lumea mare ca un om în mâinile căruia lemnul prinde viață și impresionează prin finețe.
În 1979, într-o zi, după muncă, s-a întâmplat grozăvia care avea să îi schimbe viața. O joacă nevinovată, iar lama custurii sale a oprit inima fratelui său. Miliția l-a luat pe sus, a fost judecat și a refuzat să se apere. A fost închis la Gherla, unde a fost pus la muncă și a ajuns să lucreze prima dată cu o daltă. Ioan Rodoș avea atunci 23 de ani și a ajuns să fie cunoscut printre milițieni ca un adevărat meșter. A știut să le facă de la schimbătoare de viteză la tablouri, pipe și mobilă, care au ajuns la sediul Comitetului Central. La decenii după ce le-a cioplit în lemn, Ioan Rodoș și-a văzut mobilele în birourile unora dintre cei care populează azi scena politică.
În închisoare, a început să sculpteze icoane, iar una, capodopera sa, spune el, a făcut o minune. Cum nimeni nu credea că nu a vrut să își omoare fratele, și-a cioplit povestea pe spatele icoanei pe care o ține în căsuța de pe dealul din Sboghițești. Cumva, milițienii au aflat la că lucrează la ea și au scotocit fiecare colț al atelierului și al celulei, dar el ascunsese bine în dulap. „A fost o minune”, povestește Ioan Rodoș, iar ochii săi de un albastru senin se umplu de lacrimi. Un gardian a scos-o din Gherla, cu promisiunea că, dacă țăranul și-ar fi găsit sfârșitul acolo, ar fi dus-o la biserica din satul natal al meșterului, Bădești. „Să știe oamenii că nu sunt un criminal”.
În doar câțiva ani, de la procurori, ofițeri și politicieni, Ioan Rodoș ajunsese să aibă clienți de vază. Unul i-a cerut să îi sculpteze scena morții lui Gelu. Lucrarea a fost admirată de generalul Gal, care i-a cerut să realizeze o sculptură care să îi înfățișeze pe Nicolae și Elena Ceaușescu primind ghiocei de la pionieri. A făcut un tablou de 2,40 pe 1,2 metri, pentru care i-au redus sentința de la 12 la opt ani și i-au dat și o primă de 3.000 de lei. Cu acei bani și-a pus dantura.
Privindu-l cum mânuiește dalta deasupra unui ștergar cu motive tradiționale și ascultându-l cum vorbește, cu o modestie extraordinară, nici nu te gândești că omul din fața ta i-a lăsat muți de admirație pe europeni, de la europarlamentarii de la Bruxelles, la simpli vizitatori ai târgurilor la care România a fost prezentă cu pavilion național. Anul acesta, Ioan Rodoș a trăit o nouă experiență umilitoare, pentru că era român.
„M-au invitat la târgul de turism de la Viena. 40 de țări au fost acolo și m-au luat și pe mine, un țăran. Nu aveam voie să merg cu lucrări de acasă pentru că nu puteam să vindem la târg dar mi-au spus domnii „Nea Ioane, vinde și matale ce lucrezi aici, să mai faci un ban” și am vândut. Le arătam lingura sculptată de mine acolo, pe loc, și le ceream 5 euro și ei îmi dădeau 10. I-am luat, că am nevoie de bani, dar niciodată în viața mea nu m-am simțit mai jenat. Se uitau la mine și îmi dădeau 10 așa, că ia și tu, măi sărăntocule”, povestește meșterul argeșean.
Ochii săi, care parcă mereu plâng, s-au înseninat când l-am pus să facă o probă la o elice din lemn. Sfârrrrr și bucata de lemn s-a ridicat în aer, cam până la etajul doi al unui bloc. „Eiii, se duce și mai bine, dar nu am dat-o eu tare, că se duce în cap la oameni”, ne sfătuiește meșterul. Mai face o probă-două și ne dă elicea care i se pare mai potrivită. Plătim și îl întrebăm și de colecția de linguri cu cozi sculptate cu mare migală și de icoane. „Astea nu-s de vânzare, numai pe comandă”, ne răspunde Ioan Rodoș.
Pe meșterul din Argeș îl găsiți în satul său, ascuns printre dealurile Argeșului, sau la numărul de telefon 0752.889.491. Astăzi, duminică, 24 august, îl puteți cunoaște, la târgul „Zilele Argeșului și Muscelului”, organizat în curtea Ministerului Agriculturii, de la Universitate.