De cele mai multe ori, o ferma de crestere a porcilor isi selectioneaza exemplarele destinate reproductiei pe baza randamentului de ingrasare sau a greutatii. Intr-o crescatorie din Australia insa, fermierii iau in calcul un alt criteriu: numarul de coaste al porcului, scrie revista Modern Farmer.

Astfel, exemplarele care dispun de o cutie toracica mai dezvoltata, avand inclusiv un numar mai mare de coaste, sunt preferate in locul celorlalte.

Exista cel putin doua motive pentru care australienii sunt atenti la numarul de coaste al porcilor. In primul rand, deoarece la ei sunt comercializate foarte bine coastele de porc, iar pe de alta parte, pentru ca o scroafa care dispune de mai multe coaste are capacitatea de a oferi o productie mai mare de lapte. In acest fel, purceii pot fi alaptati mai usor si pot creste mai rapid.

Daca la om numarul de coaste este identic, la porci acestea pot sa difere in functie de rasa. De exemplu, datorita unei lungimi a trunchiului mai mare, rasa americana Landrace are 17 perechi de coaste. In schimb, rasa canadiana Lacombe are circa 13 perechi de coaste.

Publicatia Modern Farmer noteaza ca exista o relatie directa intre numarul de coaste pe care un porc il are si rentabilitatea acestuia. De exemplu, de la o scroafa care dispune de o cutie toracica mai ampla se poate obtine cu circa 30% mai mult lapte. Acest lucru ii ajuta pe purcei sa manance mai mult si sa se dezvolte mai bine. De asemenea, de la un exemplar care are mai multe coaste se poate obtine si mai multa carne, mai spun fermierii australieni.

Studiile arata ca numarul de coaste a crescut la porci datorita domesticii acestui animal, in comparatie cu exemplarele care traiau acum mai bine de 10.000 de ani, mai precizeaza Modern Farmer.

Share on Facebook