Comparativ cu plantele anuale pomii si arbustii fructiferi raman pe acelasi amplasament o perioada lunga de timp, extragand din sol cantitati mari de elemente nutritive. Din acest motiv, pomicultorii trebuie sa acorde o atentie deosebita analizei solului, iar ulterior tipului de ingrasamant pe care il vor folosi, astfel incat plantele sa dispuna de nutritia necesara.
Cerintele pomilor fata de elementele nutritive se schimba si in cursul anului. In primul rand, in perioada de repaus relativ. Dupa caderea frunzelor si pana in primavara, cand incepe umflarea mugurilor, absorbtia elementelor nutritive este lenta. In anii cu toamne lungi, insa, cand temperatura solului la nivelul radacinilor permite, se mentine activitatea acestora la un nivel mai ridicat si are loc absorbtia azotului.
Alte schimbari ale cerintelor nutritionale apar si in cursul perioadei de vegetatie.
Primul exemplu de acest fel este de la pornirea in vegetatie si pana la inceputul cresterii intense a lastarilor, aprovizionarea cu elemente nutritive a pomilor se realizeaza pe seama rezervelor acestora, acumulate in diferite organe in anii anteriori, conform Ghidului „Pomi, arbusti fructiferi, capsun – Ghid tehnic si economic”, realizat de Institutul de Cercetare – Dezvoltare pentru pomicultura si Societatea Nationala a Pomicultorilor din Romania.
O alta perioada este odata cu inceperea cresterii intense a lastarilor si pana la oprirea acestui proces, are loc cea mai intensa absorbtie a elementelor nutritive. Dintre acestea, cerinta maxima este pentru azot. In aceasta fenofaza se disting doua perioade foarte importante pentru nutritia cu azot a pomilor:
– intr-o prima perioada cu o durata de 10-15 zile, situata imediat dupa dezmugurire, ritmul ridicat de absorbtie al azotului determina aparitia din muguri a unui numar mai mare de lastari decat de rozete.
– cea de a doua perioada este situata intre fenofaza de incetinire a vitezei de crestere a lastarilor si inceperea procesului de diferentiere a mugurilor de rod
O alta perioada este cea de maturare a axului lastarilor si de coacere a fructelor, ritmul de absorbtie al azotului se reduce, apropiindu-se de cel realizat in cazul potasiului si fosforului.
Cum realizam analiza solului
Aceasta se realizeaza prin studiul solului in diferite perioade:
O prima analiza a solului se realizeaza cu ocazia studiului pedologic si agrochimic efectuat inainte de infiintarea plantatiilor pentru a stabili daca terenul se preteaza sau nu pentru plantarea pomilor si arbustilor fructiferi. In acest studiu, se stabileste si nivelul starii de aprovizionare a solului cu elemente nutritive. Aceste date, se folosesc pentru a stabili felul si cantitatile de ingrasaminte folosite la plantare cat si pentru primii ani de viata ai pomilor pana la intrarea pe rod.
La intrarea pe rod si apoi periodic la intervale de 4 ani se va realiza un studiu agrochimic al solului din plantatii. Aceste studii periodice, dau posibilitatea de a se pune in evidenta schimbarile in starea de fertilitate a solului, in scopul stabilirii masurilor de corectare inainte de a aparea simptomele carentelor sau exceselor de elemente nutritive. Testarea la perioadele mentionate a starii de fertilitate a solurilor este foarte necesara in special in cazul plantatiilor intensive si superintensive, unde datorita productiilor mari de fructe ce se scot anual din plantatii, se realizeaza o saracire a solurilor in elemente nutritive. De asemenea, in special in urma aplicarii pe o perioada lunga de ani a ingrasamintelor cu azot care acidificaza solul are loc o intensificare a acestui proces, care duce la unele dezechilibre ale continutului de aluminiu si mangan din sol cu efecte negative asupra nutritiei. Totodata, prin aceste analize, se poate stabili si daca rapoartele dintre diferite elemente nutritive sunt optime si respectiv masurile de corectare a lor in vederea realizarii unei nutritii echilibrate.
Pentru plantatiile pe rod, se recomanda ca probele de sol sa se recolteze pe adancimi de cate 20 cm (0-20 cm; 20-40 cm), de pe intreaga grosime a solului mobilizat prin lucrarile de pregatire a terenului (scarificare, aratura adanca). Aceasta, deoarece pe adancimea mobilizata s-au creat condit ii mai bune pentru cresterea radacinilor si ca atare, interesul pomicultorului este de a cunoaste starea de aprovizionare a solului cu elemente nutritive pe adancimea unde sunt amplasate cele mai multe radacini active.
In cadrul amplasamentului fiecarei specii si soi/portaltoi, probele se recolteaza pe subunitati de sol. In cazul solurilor uniforme se recolteaza o proba medie la cca. 5 ha. Fiecare proba medie este constituita din 10-15 probe partiale distribuite cat mai uniform pe subunitatea de sol ce trebuie caracterizata.
Se recomanda sa se evite recoltarea de probe din portiunile de teren mai inalte sau din depresiuni. De asemenea, se va evita recoltarea de probe din zonele din apropierea cladirilor.
Valorile cont inutului elementelor nutritive determinate (de regula fosfor, magneziu, potasiu, bor si mangan) vor fi comparate cu datele din literatura de specialitate care indica diferite nivele limita de aprovizionare cu substante nutritive a solurilor din livezi (tabelul 1.1).
Rezultatele analizelor de sol trebuiesc folosite al aturi de rezultatele privind cont inutul de elemente nutritive din frunze in scopul de a stabili daca continutul scazut al acestora din frunze este determinat de aprovizionarea necorespunzatoare a solului in elementul respectiv, sau din alte cauze.
Analiza foliara
Frunza poate constitui, prin compozitia ei, un indiciu valoros al faptului starii de aprovizionare a pomilor cu elemente nutritive. Continutul in elemente minerale al frunzelor reflecta influenta pe termen lung a insusirilor fizico-chimice si biologice ale solurilor si ale tehnologiei de cultura, aceasta incluzand si secventele tehnologice referitoare la fertilizare (doze, forme si epoci de aplicare).
Compozitia normala a frunzelor demonstreaza ca sistemul de fertilizare aplicat in anii precedenti a fost corect si va trebui practicat si in continuare. Daca, dimpotriva, diagnoza foliara constata continuturi mai reduse decat cele considerate normale, este semnalul ca fertilizarea practicata in anii precedenti a fost deficitara si ca dozele vor trebui suplimentate. In mod similar si depasirea continuturilor foliare normale presupune reducerea imediata a dozelor de ingrasaminte aplicate.
Probele de frunze se recolteaza dupa incetarea cresterii intensive a lastarilor si formarea mugurilor terminali. Pentru condi tiile din Romania aceasta fenofaza are loc pentru samburoase in prima jumatate a lunii iulie, iar pentru m ar si par in a doua jumatate a aceleiasi luni. Probele de frunze se vor recolta de pe pomii sanatosi, de pe lastarii bine luminati, dispusi spre toate expozitiile, situati la cca. 1,5-1,8 m de la sol. Se va recolta cate o frunza de la mijlocul fiecarui lastar. Pentru mar, prun, cires, visin cais, piersic, o proba este constituita din cel put in 50 de frunze. Pentru capsun se vor recolta cele mai tinere frunze mature, deplin dezvoltate, numarul de frunze fiind de la 5– 75. Pentru nuc, probele de frunze se vor recolta la 6-8 saptamani dupa inflorire. Se vor recolta perechile de frunze de la mijlocul lastarilor maturi. In cazul zmeurului, se vor recolta cele mai tinere frunze mature de pe lastarii laterali sau de pe lastarii anuali care pornesc din radacina si rodesc in anul respectiv.
Pomii de la care se recolteaza frunze trebuie sa fie cat mai bine distribuiti in cadrul parcelei ce trebuie analizata de pe fiecare unitate de sol identificata. Probele de frunze recoltate sunt trimise imediat la laboratorul de specialitate. Pentru a fi cat mai reprezentative, datele de analiza foliara trebuie efectuate anual, probele de frunze fiind recoltate in mod asemanator si din aceiasi pomi.
