Produsele marcă proprie reprezintă o piaţă estimată la peste 2 miliarde de euro, însă preţul unora dintre acestea lasă loc de interpretări privind calitatea lor.

În categoria produselor marcă proprie găsim de la detergenţi şi produse de îngrijire personală la semipreparate din carne sau legume congelate. Totuşi, dacă la raftul aceluiaşi retailer un kilogram de pulpă de porc costă aproape 20 de lei, mititeii marcă proprie, ambalaţi frumos şi cu o greutate de 1 kilogram costă cu circa 5 lei mai puţin. Or, pentru a pune mititeii pe raft, producătorul trebuie să prelucreze carnea, ceea ce înseamnă o creştere a costurilor de producţie. În acest context, nu putem să nu ne întrebăm de unde provine această diferenţă de preţ.

“Cum credeţi că un produs care conţine carne poate fi mai ieftin decât carnea? O imitaţie de carne are o valoare nutriţională mai mică. Aceste produse pot respecta normele sanitare, cel puţin pe etichetă, dar nu asigură aportul de substanţe nutritive necesar organismului”, ne-a explicat preşedintele Federaţiei Patronale Române din Industria Alimentară (Romalimenta), Sorin Minea.

Şi Aurel Tănase, preşedintele patronatului Romconserv, decalara recent că producătorii români sunt forţaţi să lucreze sub marca proprie a supermarketurilor, însă, pentru a se menţine pe linia de plutire, fac rabat la calitate.

Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC), Bogdan Mica, apreciază că produsele ieftine, deşi respectă legea în ceea ce priveşte modul de producere, au calitatea unor produse ieftine. Totuşi, numărul de plângeri înregistrate de Autoritate la nivel naţional privind calitatea slabă a produselor marcă proprie este redus.

“Teoretic, produsele sub brand propriu ar trebui să aibă aceeaşi calitate, se fac sub aceeaşi reţetă. Producătorul este tentat să gândească o acţiune pregnantă cu reducerea, cu încadrarea în nişte cheltuieli şi atunci apar şi elemente în care produsul marcă proprie este mai slab calitativ”, afirmă Aurel Tănase.

Patroana fabricii de conserve care realizează magiunul de Topoloveni, Bibiana Stanciulov, spune că producătorii sunt ştrangulaţi de acel principiu de a lucra sub marcă proprie, dar subliniază faptul că produsele sub brand propriu sunt mai slabe calitativ. Ea a dat exemplul unui caşcaval din zona Argeş, care înainte era făcut din lapte, iar după ce a fost produs sub marcă proprie a fost realizat din “apă, cu praf colorat şi cu aromă de caşcaval”.

Apicultorii spun că, dincolo de sărăcie, lipsa cunoştinţelor îi face pe români să cumpere miere proastă. Reclamele promovează miere care curge, în condiţiile în care mierea 100% naturală se cristalizează în cel mult 2 săptămâni de la recoltare. Miere lichidă pe piaţă ar putea fi doar cea de salcâm, care cristalizează după 8 – 12 luni de la recoltare, după cum a explicat Ioan Săbăduş, apicultor din Satu Mare.

Ca să fie pe placul clienţilor, producătorii sunt tentaţi să trateze termic mierea, numai că, prin încălzire, se pierd toate calităţile nutritive şi curative. În plus, dacă procedeul se execută rapid, iar mierea ajunge la temperatura de 40 de grade, ea devine toxică.

Share on Facebook