Anul trecut, seceta pedologica din Romania a produs dificultati majore pentru o buna parte din fermierii care nu au avut la dispozitie un sistem de irigatie. Desi in lipsa apei, nicio planta nu se dezvolta in mod normal, este important de stiut ca exista o serie de masuri agrotehnice simple pe care agricultorii le pot folosi, cu scopul de a mentine cat mai mult timp apa in sol.
Pentru a afla mai multe despre acest subiect am stat de vorba cu profesorul universitar dr. Dumitru Ilie Sandoiu, din cadrul Departamentului Stiintele solului al Facultatii de Agricultura, USAMV Bucuresti.
Primul aspect pe care trebuie sa-l luam in calcul, atunci cand vrem sa ne maximizam sansele de a avea o productie satisfacatoare chiar si pe timp de seceta, este sa ne stabilim in mod clar o rotatie a culturilor, cu soiuri si hibrizi cu adaptare la conditiile locale, o corecta fertilizare, un sistem corect de lucrari ale solului dupa planta premergatoare evitand uscarea solului in caldura verii, o corecta intretinere a culturilor inclusiv cu aplicarea unor produse care maresc rezistenta la seceta. Precizam ca aceasta succesiune se realizeaza obligatoriu in timp, dar ea trebuie realizata corect.
„Inainte de toate, trebuie sa ne asiguram ca avem o rotatie a culturilor, in care alternam specii de plante care consuma cantitati mai ridicate de apa cu cele care consuma mai putina. Dintre acestea din urma avem sorgul, care deocamdata e putin cultivat la noi, precum si meiul, care are si o perioada scurta de vegatatie”, spune prof. univ. dr. Dumitru Ilie Sandoiu.
Fertilizarile reduc consumul de apa al plantelor
Fertilizarile corecte, echilibrate in raport cu rezerva de elemente nutritive din sol, cu consumul specific al plantelor, cu extractia plantei premergatoare, cu conditiile de clima ale anului anterior, reduc consumul de apa al plantelor. Un rol exceptional il pot avea composturile care restituie pe linga elemente nutritive si materie organica solului cu rol important in structurarea solului. Apa se pastreaza in capilarele solului iar materia organica retine o cantitate de apa de circa 6 ori greutatea ei.
Pe langa hranirea plantelor, ingrasamintele ajuta culturile si sa consume apa cu un randament mult mai bun.
„O fertilizare echilibrata poate fi si ea o alta masura de combatere a secetei pedologice. Fermierii romani, in general, dau putine ingrasaminte fata de alte state. Media pe tara este in jur de 36-40 kg de substanta activa, pentru toate elementele: azot, fosfor, potasiu. Acestea, in special potasiu si fosforul, sunt cele care confera o rezistenta plantei la seceta”, ne-a mai spus prof. univ. dr. Dumitru Ilie Sandoiu.
Araturile adanci, de evitat in perioadele secetoase
Araturile adanci, folosite preponderent de fermieri, trebuie evitate in perioadele secetoase, deoarece au ca efect o evaporare accentuata a apei din sol. O alta varianta pe care agricultorii o pot folosi este lucrarea cu cizelul, care nu mai intoarce brazda si evaporatia apei este mai redusa.
„Aratura adanca este solicitata de putine specii de plante. Obiceiul nostru de a ara adanc este ca sa corectam niste defecte anterioare de tehnologie. De exemplu, am lasat prea multa biomasa a buruienilor pe teren, prea multe resturi vegetale, si atunci ca sa putem ara fara sa se infunde plugul marim adancimea araturii. Este indicat sa avem, mai ales in perioade secetoase, o aratura normala, la 18-20 cm, asa cum solicita majoritatea plantelor. Experientele si practica anilor secetosi au aratat ca la L grau prelucrarea la 10-12 sau 12-15 cm, e suficienta. Este important sa intelegem ca aratura adanca expune foarte mult solul. Pe de-o parte, se mobilizeaza o buna masa din sol, cu expunere la aer, vant, caldura, si atunci, sigur, se pierde foarte multa apa. Pe de alta parte, din cauza aerului pe care il introducem in sol, cu aratura adanca, determinam si o mineralizare a materiei organice a solului (a humusului). Aceasta va crea in timp conditii de formare a crustei, ceea ce va duce la o pierdere si mai accentuata a apei din sol, pereclitand rasarirea plantelor cu seminte mici”, ne-a explicat prof. univ. dr. Dumitru Ilie Sandoiu.
Un alt principiu de lucru este ca dupa lucrarile de baza (arat, lucrat cu cizelul, cu plugul fara rasturnarea brazdei) sa se lucreze cu grapa cu discuri sau cu combinatorul cat mai repede, a doua zi daca se poate pentru a nivela suprafata solului si a micsora evaporarea in timp a apei.
O alta masura prin care fermierii pot conserva apa in sol este si adoptarea unui sistem minim de lucrari ale solului (minimum tillage). Acest lucru inseamna ca dupa desfiintarea unei culturi, resturile vegetale sunt tocate marunt, odata cu recoltarea plantei premergatoare, fiind imprastiate pe sol. Biomara tocata „mulciul” rezultat, are un rol important in franarea evaporarii apei de la suprafata solului. In locul araturii, fermierii pot lucra terenul cu cizelul sau grapa cu discuri, moment in care sunt incorporate la brunificare si resturile vegetale. Un numar mai mic de treceri pe sol ne va ajuta sa evitam distrugerea structurii solului, reusind astfel sa mentinem materia organica din sol, precum si apa.
Buruienile sunt mari consumatoare de apa
De asemenea, pentru a ne asigura ca apa inmagazita in sol va fi folosita exclusiv de plantele din cultura, trebuie sa luam masuri de combatere a buruienilor.
„Combaterea buruienilor, care sunt mari consumatoare de apa, este o alta masura importanta pe care trebuie sa o luam, mai ales pe timp de seceta. Acest lucru il putem face fie in sistem conventional cu ajutor ierbicidelor, fie prin alte lucrari cum este prasitul. In niciun caz sa nu se biloneze terenul deoarece acest proces aduce dupa sine o modelare a terenului care mareste suprafata de evaporare”, a mai precizat prof. univ. dr. Dumitru Ilie Sandoiu.
Mai mult decat atat, pentru a-si asigura productii bune si pe timp de seceta, fermierii pot utiliza si soiuri si hibrizi, special adaptate conditiilor de seceta, avand perioade mai scurte de vegetatie.
Sunt de asemenea substante bioactive care maresc rezistenta plantelor la seceta care se pot aplica fie la sol fie pe plante dupa cum exista plante transgenice cu rezistenta la seceta cu consumuri specifice de apa mai scazute.
