Cu o suprafaţă totală de 71.341kmp, respectiv 30% din teritoriul naţional, zona montană este casa a 3.270.793de locuitori, adică o cincime din populația României.

Zona montană, prin limitarea considerabilă a posibilităţilor de utilizare a terenului agricol, din cauza condiţiilor de climă, pantelor şi substratului geologic, este considerată defavorizată. Acest areal este fragil din punct de vedere ecologic, antrenând eforturi mari, cu restricţii în exercitarea unor activităţi economice şi în utilizarea terenurilor, implicând o creştere a costurilor tuturor activităţilor şi lucrărilor, aspecte ce conferă producătorilor agricoli crescători de animale, un drept la diferenţă şi compensare. Astfel, zonele de munte trebuie să beneficieze de o politică specifică definită conform principiilor dezvoltării durabile, care asigură necesităţile prezentului fără a compromite şansele generaţiilor viitoare. În acest scop a fost elaborată Strategia Națională pentru Dezvoltarea Durabilă a zonei montane (2014 – 2020), care urmăreşte reducerea dezechilibrului între regiunile mai favorizate şi cele montane defavorizate, marcate de constrângeri naturale permanente.

Creșterea competitivității economice, a atractivității zonei montane și stabilizarea populației montane, ameliorarea calităţii factorilor de mediu din zona montană şi conservarea biodiversităţii, precum și conservarea și valorificarea resurselor cultural reprezintă obiectivele majore cuprinse în Strategia Națională pentru Dezvoltarea Durabilă a zonei montane (2014 – 2020). Potrivit acestui document, pus în dezbatere publică de Ministerul Agriculturii, pe lista obiectivelor specific se numără creșterea veniturilor fermierilor și sporirea gradului de instruire și informare al fermierilor în vederea dezvoltării de activităţi specifice și facilitarea accesului produselor lor pe piețele de desfacere. Prin aplicarea acestei strategii, Guvernul dorește menținerea populației tinere în zonele montane, cu accent pe zona rurală, încurajarea diversificării activităților economice în zona montană, revitalizarea turismului montan pe principiile turismului durabil prin modernizarea infrastructurii specifice, creșterii calității serviciilor în vederea dezvoltării și promovării potențialului natural și cultural din zona montană, precum și modernizarea infrastructurii de transport și pentru serviciile de bază.

„Dezvoltarea durabilă a zonei montane presupune creșterea rațională a atractivității și dezvoltarea economico‐socială în contextul asigurării bunăstării populației fără a pune în pericol existența generațiile viitoare. Factorul principal al dezvoltării durabile a zonei montane din România îl reprezintă elementul uman, “managerul” acestui areal, omul și în principal agricultorul – crescătorul de animale, fiind cel care a creat și menținut zona montană așa cum se prezintă ea astăzi, ca munți populați și activi din punct de vedere economic din cele mai vechi timpuri. Omul trăiește în comuniune cu natura, asigurând managementul durabil al acestui areal, de aceea managementul durabil al resurselor și consolidarea gospodăriilor familiale trebuie să reprezinte priorități în elaborarea tuturor politicilor și strategiilor viitoare care vizează zona montană”, se arată în Strategia Națională pentru Dezvoltarea Durabilă a zonei montane (2014 – 2020).

Actuala strategie este în acord cu cele trei priorităţi interconectate ale Strategiei Europa 2020 care definesc viziunea comunitară asupra economiei sociale de piaţă pentru secolul XXI:

  1. creşterea inteligentă: dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaştere şi inovare;
  2. creşterea sustenabilă: promovarea unei economii mai ecologice şi mai competitive, care să utilizeze mai eficient resursele;
  3. creşterea inclusivă: promovarea unei economii cu grad înalt de ocupare, care să genereze coeziune socială şi teritorială.

“Convenţia Carpatică” (Convenția cadru pentru protecția și dezvoltarea durabilă a Carpaților), adoptată în anul 2003 şi ratificată de România în anul 2006, prevede un număr de 13 măsuri pentru asigurarea unei dezvoltări durabile a zonei Carpaților. Prezenta strategie este în acord cu prevederile Convenției. Convenţia Carpatică propune o serie de măsuri în arii care sunt acoperite şi de actualul document, cum ar fi: biodiversitatea, planificarea teritoriului, agricultură şi silvicultură, transportul şi infrastructura, turismul, industria şi energia, patrimoniul cultural şi tradiţiile, conştientizarea, educarea şi participarea publicului.

Ce măsuri are în vedere MADR ca să schimbe fața satelor de la munte:

  1. Sprijinirea creării și dezvoltării formelor asociative ale fermierilor pentru comercializarea produselor;
  2. Susținerea investițiilor pentru modernizarea fermelor inclusiv pentru eficientizarea utilizării resurselor în cadrul fermei;
  3. Sprijinirea producerii și valorificării produselor locale;
  4. Sprijinirea activităților agricole în zona de munte prin plăți compensatorii;
  5. Facilitarea accesului la capital (bănci, IFN);
  6. Promovarea serviciilor de consultanță și consiliere care să răspundă nevoilor de informare/formare ale fermierilor;
  7. Organizarea de cursuri de formare profesională pentru procesatorii și fermierii mici și mijlocii cu accent pe păstrarea/ deprinderea practicilor agricole extensive;
  8. Adaptarea învăţământului gimnazial la specificul economiei agrozootehnice şi rurale, mediului şi modului de viaţă – montan;
  9. Sprijinirea tinerilor antreprenori din zona montană pentru demararea unei afaceri;
  10. Corelarea ofertei de specializări din cadrul învățământului profesional cu cererea de pe piața muncii,
  11. Sprijinirea instalării tinerilor medici și cadrelor didactice tinere în mediul rural ;
  12. Încurajarea instalării tinerilor fermieri în zona de munte;
  13. Sprijinirea IMM‐urilor și a celorlalte forme de mici întreprinzători (întreprinderi familiale, întreprinderi individuale, persoane fizice autorizate) în vederea diversificării activităților, creșterii competitivității economice și sporirii locurilor de muncă în localităţile montane punându‐se accent pe utilizarea resurselor regenerabile sau secundare.
  14. Sprijinirea IMM‐urilor/a persoanelor ce derulează activități specifice menite să sprijine turismul: meșteșuguri/ produse locale de artizanat, activități agricole si non‐agricole, activități de marketing, piețe de desfacere pentru produse și servicii locale, certificarea produselor specifice regionale/ a produselor din zonele montane;
  15. Organizarea de cursuri pentru antreprenori, în vederea diversificării activității și creșterii valorii adăugate a produselor, adaptate cerințelor pieței;
  16. Organizarea de cursuri pentru șomeri și reorientarea profesională a forței de muncă, cu accent pe aspectele legate de mediu, pe tehnologii inovative privind recuperarea materiilor prime secundare și recuperarea echilibrelor de mediu.