O cultura aflata la inceput de drum in Romania, dar cu un potential foarte mare de dezvoltare este lonicera sau afinul siberian, un arbust ale carui fructe sunt recunoscute pentru calitatile lor nutritive si medicinale. Ca in multe alte domenii, polonezii ne-au luat-o inainte si au infiintat in ultimii ani peste 2.000 de hectare din aceasta specie, reusind sa devina in prezent cel mai mare producator de afin siberian din Europa.
„Afinul siberian sau lonicera este o cultura putin cunoscuta in Romania si recent introdusa in restul tarilor europene. Cu toate acestea, se poate remarca o crestere a numarului de hectare cultivate, mai ales in Polonia, datorita cererii importante care exista din Vest. Fructele de lonicera au un continut foarte bogat in vitamina C si in complexul de vitamine B1, B2, B9. De asemenea, contine foarte multe minerale, precum fier, calciu, fosfor, magneziu, sodiu, potasiu, precum si antioxidanti. Este o „uzina” de sanatate. Se poate folosi in prevenirea si tratarea bolilor cardiovasculare, pentru tulburari ale tractului gastrointenstinal, cat si pentru boli ale ficatului. In prezent, Polonia este cel mai mare producator de afin siberian din Europa. Acum 2 ani aveau cel putin 2.000 de hectare cultivate”, a declarat, pentru StiriAgricole.ro, Dr. Ing Nelu Orlaie, cunoscut pentru celebra sa pepiniera de capsun, coacaz negru si zmeur, din comuna Hida, judetul Salaj.
Lonicera sau afinul siberian creste in flora spontana din zonele reci ale Americii de Nord, Siberiei si din nordul Japoniei. In comparatie cu afinul de cultura, cel siberian are o plasticitate mult mai mare, reusind sa reziste unor temperaturi extreme de pana la -35 de grade si +30 de grade.
„Daca afinul de cultura este foarte strict limitat ca zona de cultura, de aciditatea solului, adica se dezvolta pe terenuri cu un pH de 4,5 – 5,5, la lonicera avem o plasticitate mult mai buna in sensul ca valorifica bine atat solurile acide, pana la cele alcaline, de 7,5. De asemenea, daca afinul de cultura nu poti sa-l pui decat pe soluri usoare, afinul siberian valorifica bine si solurile argiloase. Un alt avantaj este rezistenta la frig a afinului siberian, care rezista pana la – 35 de grade Celsius. Cu toate acestea, o rezistenta deosebita o are si la caldura, adica la temperaturi de maxim 30-35 de grade”, ne-a mai spus Dr. Ing Nelu Orlaie.
Deoarece lonicera nu este o planta puternic autopolenizanta, infiintarea unei culturi se recomanda sa fie realizata cu cel putin doua soiuri diferite de afin siberian.
„Pe plan mondial nu exista foarte multe soiuri pentru lonicera. Recent putem spune ca s-au demarat primele programe puternice de ameliorare. Cu toate acestea, exista cateva soiuri care domina piata, precum Karina – unul dintre cele mai productive – , Atut, Duet si Wojtek. Afinul siberian este de asemenea si o planta melifera deosebita, cu o rezistenta mare la boli si daunatori, ceea ce face sa se preteze foarte bine la culturile ecologice”, declara Dr. Ing Nelu Orlaie.
Plantarea afinului siberian se realizeaza de obicei la ghivece, aceasta metoda avand cele mai mari sanse de prindere. „Daca majoritatatea arbustilor fuctiferi ii plantam direct, recomandarea noastra pentru lonicera este ca plantarea ei sa aiba loc la ghivece. In primii ani, dezvoltarea este un pic mai lenta. Daca nu are cele mai bune conditii de sol, exista sansa ca prinderea sa se faca greu sau deloc. Cu ajutorul ghivecelor, ne putem apropria de un nivel de prindere de 95-98%”, explica Dr. Ing Nelu Orlaie.
Pregatirea terenului se realizeaza in general la fel ca si pentru alti arbusti fructiferi, principalele lucrari fiind aratul si discuitul. De asemenea, pentru o dezvoltare si mai buna a plantelor este recomandat ca fermierii sa incorporeze in sol gunoi fermentat. Din punct de vedere al densitatii de plantare, cultura de afin siberian se poate infiinta la o distanta de 2,5 m intre randuri, pentru lucrarile mecanizate, si la 1,5 m, intre plante pe rand.
„Lonicera este o planta perena, cu o durata de viata de pana la 35 de ani. Perioada optima de plantare este toamna, insa putem efectua aceasta operatiune si primavara devreme. Avand in vedere ca tufa creste doar pana la 1,2 – 1,5 metri, insa este intinsa, atunci distantele de plantare trebuie sa fie de cel putin 1,5 m intre ele si de circa 2,5 metri intre randuri, daca vrem sa lucram mecanizat”, ne-a mai spus Dr. Ing Nelu Orlaie.
Chiar daca fructificatia incepe din al doilea an de plantare, dupa 3-4 ani, atunci cand tufa ajunge la cca 1,2-1,5 m inaltime, se poate vorbi de intrarea pe rod din plin, moment din care se pot recolta anual, de pe fiecare arbust, in jur de 3-4 kilograme de fructe. „Lonicera se coace esalonat, deci trebuie sa recoltam in reprize. Fructele sunt mai rezistente decat murele sau zmeura. Se pot obtine productii de circa 8-9 tone la hectar”, ne-a mai spus Dr. Ing Nelu Orlaie.
Pentru infiintarea unui hectar de lonicera sunt nevoie de circa 2.500 – 2.700 de plante, investitia pentru materialul saditor ridicandu-se la 23.000 lei. „Avand in vedere ca plantele sunt la ghiveci, iar producea lor este un proces mai dificil, pretul unui plante ajunge la 9 lei. Cea mai mare investitie este fara indoiala materialul saditor, insa pe langa asta ar mai trebui sa investim si intr-un sistem de irigat, daca vrem cu adevarat sa avem productii mari, precum si in lucrarile de intretinere. S-ar mai adauga circa 8.000 lei”, spune administratorul pepinierei Hida.
Chiar daca afinul siberian se bucura de o cerere consistenta in Europa de Vest, gasirea unei piete pentru comercializarea fructelor ramane cel putin in prezent o provocare pe care trebuie sa o treaca cei care aleg sa investeasca in aceasta cultura. Pretul cu care se vand fructele de afin siberian este de circa 3-4 euro pe kilogram, in cazul cantitatilor mari.
Fructele lonicera se pot consuma atat in stare proaspata, insa pot fi si prelucrate in numeroase moduri, obtinandu-se sucuri, gemuri sau compoturi. Japonezii au cateva retete traditionale de jeleu preparat din fructele de lonicera, foarte apreciat ca desert atat in tara soarelui-rasare cat si in Europa sau America.
