Mircea Bujor este, ca și mulți alții din comuna Dracea, legumicultor. Dar a luat-o de la zero, iar acum deține și un centru de procesare și are planuri mari.

Cei din familia sa nu au avut niciun petic de pământ până la revoluție și nici nu au fost membri în  CAP, așa că habar nu aveau cum se face legumicultură. Pământ au obținut după anul 1990, închiriind din fondurile primăriei, pe atunci cu multă dare de mână. Cam din 1991 a început și Mircea, alături de părinți, să se ocupe cu asta. Școala a abandonat-o după ce a terminat cele opt clase, ca mulți copii din mediul rural.

Motivul pentru care familia lui, ca și alții din zonă, a ales să facă legumicultură era prezența la doi pași de ei, la Turnu Măgurele, a unei fabrici de conserve, cu cerințe mari de materie primă. Chiar de la început a știut ce să facă cu pământul.

„Legumicultura înseamnă muncă multă, dar am câștig mare și sigur“, spune legumicultorul Mircea Bujor, potrivit Rețelei Naționale de Dezvoltare Rurală.

Cel puțin, avea atunci când s-a apucat, când încă mai funcționa fabrica de conserve de la Turnu Măgurele. Într-un an și-a luat mașină. Ambițios și harnic, a reușit să își dezvolte afacerea continuu. Și-a extins terenurile cultivate cu legume până la 20 de hectare și, pe lângă munca din câmp și din solarii, a trecut și la producția de bulion și conserve, amenajându-și, tot la Dracea, o mică făbricuță. Evident că l-a ajutat în primul rând faptul că putea vinde imediat la fabrica de conserve, de aceea a trecut de la culturile exclusive în câmp la cultivarea de legume și în spații protejate. Așa că în familia lui Mircea Bujor au apărut și primele solarii. Prin anul 2006 a devenit legumicultor cu acte în regulă, înființând un SRL.

Pe câmp, în solar, roade bogate și… doar atât

Problemele mari, în zona comunei Dracea și nu numai s-au declanșat după anul 2000 când, pur și simplu, s-a desființat fabrica de conserve de la Turnu Măgurele. Cantități mari de legume destinate conservării, de la ferma familiei Bujor, nu-și mai găseau desfacerea. Trebuia urgent să se orienteze spre piețele orășenești din zonă, dar și mai departe.

„Este greu cu vânzarea pe piața liberă, prețurile sunt oscilante, cererea la fel, cu toate că am livrat și livrez legume de bună calitate“, constată tânărul legumicultor Mircea Bujor.

Ajutorul cel mai important pentru membrii familiei, care aveau și statutul de persoană fizică autorizată, a venit de la banii europeni. Au întocmit proiecte și au reușit să acceseze fondurile necesare dezvoltării.

O noua „dinastie“ de legumicultori

În această familie, în mod constant, 11 persoane sunt direct implicate: fratele său, băieții lui în vârstă de 15, 16 și 17 ani și alte rude. Mircea Bujor a căutat în permanență piețe de desfacere pentru că producția legumicolă a familiei creștea de la un sezon la altul. Și, totuși, pe parcurs au apărut piedici, nu birocratice, ci mai mult „etnice“. De ce? Totul pornea, cum spune însuși Mircea Bujor, „de la culoarea pielii“. Cu toate acestea, nu s-a simțit complexat, nu-și ascunde etnia.

„Da, sunt țigan, cu toate că de la București mi se «poruncește» să spun că sunt rom“, spune Mircea Bujor.

Pe cumpărători sau pe intermediari, însă, i-au convins calitatea produselor și seriozitatea constantă cu care erau livrate legumele. În acest răstimp, Mircea Bujor a pus mâna pe carte, și-a completat studiile liceale. În plus, i-a întrebat pe specialiști și pe oamenii cu experiență și și-a format propria pregătire în legumicultură.

Și-a dat seama că legumele din câmp, în comparație cu cele din solar presupun riscuri mai mari. Acolo, în câmp, oscilațiile temperaturii, dăunătorii, dar mai ales hoții sunt amenințări constante pentru producția familiei Bujor, mai ales că nu este asigurată.

A angajat un paznic, un pândar cum îi zice Mircea, mai ales în perioada când răsadul era mic, iar în timpul apropierii culesului a mărit numărul „pândarilor“. În primii ani, culesul l-a asigurat numai cu membrii familiei, dar pe măsură ce cantitatea de legume a crescut, a adus și zilieri.

Nimic nou – unirea face puterea!

Totuși valorificarea produselor a rămas momentul cel mai important. Ca în toată agricultura românească, producția se realizează mai lesne decât vânzarea. Samsarii sunt cei care profită întotdeauna pe seama celor care trudesc pe ogor. Dar… Momentul cel mai important din viața acestui legumicultor din Dracea de Teleorman a fost atunci când a înțeles, împreună cu mai mulți practicanți ai acestei îndeletniciri, că doar unirea poate să rezolve  problema valorificării produselor legumicole.

„Nu-i așa că în momentul de față sună frumos că eu, un legumicultor din Dracea de Teleorman, vând legume în lanțuri de mari magazine din țară?“, spune cu mândrie Mircea Bujor.

A început cu castraveții produși de familia sa, fiind chiar singurul producător prezent cu acest produs pe rafturile unui hipermarket. Contractele sunt ferme și plata se face la timp și cu avans.

„Sunt primul țigan care își vinde produsele legumicole la supermarketuri! Tomatele de câmp au un gust deosebit, acel bine-cunoscut gust românesc. Peste roșie bat razele de soare, ceea ce o face incomparabilă cu cea din solar sau seră“, se mândrește Mircea Bujor.

A gândi de urgență pentru ziua de mâine

Inițial, Mircea Bujor nu și-ar fi dorit să vândă în magazine mari, dar în piețele agroalimentare prețurile nu au constanță. Apoi, și-a dat seama că obiceiurile cumpărătorilor s-au schimbat și tot mai mulți se îndreaptă spre supermarketuri. A înțeles să-și adapteze producția în conformitate cu regulile noului intermediar.

Acolo, legumele trebuie să respecte anumite cerințe impuse de cumpărător și pentru asta toți din familia Bujor acordă multă atenție tuturor fazelor producției, începând cu plantatul, continuând cu recoltatul și terminând cu sortatul în lădițe al castraveților din solar.

„De sortat, se ocupă numai familia pentru a fi siguri că aspectul lădițelor corespunde exigențelor cumpărătorilor“,spune Mircea Bujor.

La toate activitățile participă în mod constant și cei trei copii, elevi la Liceul Pedagogic „Mircea Scarlat“ din Alexandria. Toți cei trei doresc ca în viitor să preia afacerea. În noua lui postură, de furnizor al marilor magazine, se gândește și la viitor. Își pregătește un proiect pentru a primi fonduri europene și dorește să-și îmbunătățească relația cu noii intermediari.

„Visez ca, într-o zi, și bulionul meu care este 100% natural, să ajungă pe rafturile supermarketurilor“, mărturisește Mircea Bujor.

Deocamdată, îl vinde în magazine mici, din județ, însă afacerea se dezvoltă, iar tânărul legumicultor are planuri serioase de achiziții de utilaje moderne.

Aflată între Alexandria și Turnu Măgurele, comuna Dracea este alcătuită din trei localități: satul Zlata, satul Florica și satul Dracea, ca reședință a comunei. Din cei 1.358 de locuitori, câți au fost numărați la recensământul din 2011 – în scădere față de cel din anul 2002, când au fost înregistrați 1 942 de locuitori-cei mai mulți sunt români (90,43%). De reținut este faptul că pentru procentul de 8,69% din populație apartenența etnică era declarată, oficial, „necunoscută“, un mic procent, de numai 0.88%, fiind reprezentat de „alte etnii“.

Share on Facebook