Liga Asociatiilor Producatorilor Agricoli a transmis recent un punct de vedere despre Codul de bune practici intre fermieri si apicultori.

Obiectivele definite la pct.2 din Cod evidentiaza faptul ca, desi Codul se numeste ,,Codul de bune practici in relatia dintre fermieri si apicultori’’ in realitate urmareste exclusiv interesele apicultorilor in detrimentul intereselor fermierilor.

– Valorificarea cu eficienta maxima a tuturor culesurilor, indiferent ca este vorba de livezi, perdele forestiere, paduri sau culturi agricole si cresterea productiilor la produsele apicole ( miere, polen, ceara, propolis, etc);
– Reducerea pierderilor de albine si familii de albine datorita substantelor cu care sunt stropite livezile, perdele forestiere, padurile sau culturile agricole, precum si datorita tratamentelor ce se aplica semintelor destinate infiintarii culturilor agricole cu caracter entomofil;
– Evitarea contaminarii productiilor apicole cu substante provenite din produse de protectia plantelor.

Consideratiile generale definite la pct.3 sunt de asemenea, obligatii in sarcina fermierilor:

– Asigurarea unui habitat propice pentru dezvoltarea si conservarea biodiversitatii si a speciilor polenizatoare;
– Includerea culturilor de protectie (cover crops) pe intregul ciclu de rotatie a culturilor;
– Stabilirea corecta, in asolament, in timp si spatiu, in functie de conditiile specifice locale ale culturilor acoperitoare sau de protectie folosind cu preponderenta speciile de plante benefice faunei polenizatoare;
– Plantarea vegetatiei permanente pe terenurile fermelor, ierburi perene si alte tipuri de vegetatie, care stimuleaza si protejeaza entomofauna;
– Informarea apicultorului, la cererea acestuia, ce hibrid sau soi a fost semanat si la ce data, a tratamentelor fitosanitare aplicate si a celor planificate;
– Amplasarea panourilor de avertizare referitoare la produsul folosit ca tratament pentru samanta;
– Va anunta apicultorul, pe numarul de contact stipulat in contract, prin SMS, ca urmeaza a se efectua tratamentul cu produse de protectia plantelor precum si denumirea produsului folosit pentru ca acesta sa poata lua masuri de protectie a albinelor pe propria raspundere;
– Va indica apicultorului sursele de apa cele mai apropiate si drumurile de acces accesibile cele mai apropiate;
– Tratamentele cu produse de protectia plantelor asupra culturilor agricole si a plantatiilor pomicole se vor desfasura in perioade de timp cat mai scurte care nu vor putea depasi 7 zile consecutive pentru o cultura agricola sau plantatie pomicola;
– Tratamentele fitosanitare cu produse de protectia plantelor la culturile agricole si plantatii pomicole aflate in faza de inflorire se vor executa numai cu produse care nu sunt toxice pentru albine;
– Aplicarea de produse de protectia plantelor pe suprafetele de teren agricol aflate la mai putin de 1 km distanta fata de padurile formate din specii melifere, de livezi se realizeaza doar cu produse care nu sunt toxice pentru albine;

La aceste obligatii se adauga cele mentionate la pct. 5, codul fiind practic o lista impresionanta de obligatii pentru fermieri care vizeaza modificarea procesului tehnologic: planificarea si organizarea productiei agricole; modul de semanare; modul de curatare a utilajelor; modul de reglare a utilajelor etc. Toate aceste obligatii sunt obligatii esentiale, de fond care maresc in mod consistent costurile de productie.

La pct. 4 sunt stabilite obligatiile apicultorilor, obligatii redundante precum:
– sa nu se scalde in apa din canalele de irigatii;
– sa nu fie in stare de ebrietate;
– sa nu pescuiasca in canalele de irigatii pe marginea carora trec liniile electrice aeriene;
– sa nu depaseasca viteza de 50km/h in ferma.

Obligatiile fermierilor sunt de natura sa ingradeasca in mod flagrant dreptul de proprietate al cultivatorilor, fiind vadit neconstitutionale si contrare dispozitiilor Conventiei Europene a Drepturilor Omului prin care se interzice statelor membre dreptul de a stabili in mod discretionar asupra folosintei bunurilor aflate in proprietatea privata a persoanelor fizice sau juridice.

In plus, prin blocarea unei suprafete importante de teren, se avantajeaza in mod nejustificat apicultorii, care nu au niciun drept asupra terenurilor respective, creandu-li-se astfel un castig nejustificat, in detrimentul agricultorilor.

Prin urmare, aratam ca prin interdictia de a nu aplica produse de protectie pe o distanta de 1 km, respectiv 3 km se aduce o atingere grava culturilor agricultorilor, acestea putand suferi in orice moment pagube deosebit de mari cauzate de diferiti daunatori, precum si diminuarea productiei.

De asemenea, aratam ca prevederile europene in vigoare in acest moment nu impun stabilirea unor asemenea obligatii in sarcina agricultorilor.

Apreciem ca adoptarea unui asemenea Cod de bune practici ar ingreuna nejustificat activitatea agricultorilor, in conditiile in care legislatia ar trebui sa fie simpla si usor de aplicat pentru a se putea creea o agricultura sustenabila care sa fie apta sa ajute la cresterea economica si sociala a acestei tari, si sa nu se creeze in mod frecvent obligatii suplimentare doar in sarcina agricultorilor.

Pe de alta parte, se creeaza un precedent periculos: agricultorii vor avea numeroase obligatii nu doar in raport cu apicultorii, ci si in raport cu alte categorii profesionale!

Or, economia de piata, este strict protejata de Constitutia Romaniei, obligatia de a garanta libertatea economica si promovarea egalitatii intre cei care participa la activitati economice fiind o indatorire a statului care, prin adoptarea unui astfel de cod ar incalca aceste valori fundamentale.

Mai mult, in Codul de bune practici nu se stabileste o despagubire pentru lipsa de folosinta a terenului de catre agricultori. Or, pe de o parte, agricultorul este in imposibilitate de a-si proteja cultura prin utilizarea produselor de protectie, fapt ce atrage in mod clar o diminuare a productiei iar, pe de alta parte, acesta nu este despagubit pentru pierderile suferite ce includ si costurile suplimentare pe care trebuie sa le suporte ca urmare a noilor obligatii reglementate de Cod in favoarea apicultorilor.

Cu siguranta relatia dintre apicultori si agricultori trebue sa fie una de buna intelegere, reglementata prin acorduri reciproce si nicidecum prin acest cod care reglementeaza o relatie existenta si functionala de secole intre cele doua categorii profesionale.

Liga Asociatiilor Producatorilor Agricoli din Romania (LAPAR) este o federatie nationala, infiintata in anul 2001 in scopul de a apara interesele producatorilor agricoli, stabilite prin hotarari proprii si ale organizatiilor profesionale componente, in relatiile cu organele administratiei centrale, cu alte asociatii si federatii, interne si internationale, gestionare de politici si programe pentru agricultura, fonduri destinate activitatii din agricultura si alte asemenea. Este formata din Asociatii ale Producatorilor Agricoli (APA) si societatii comerciale care exploateaza teren agricol. LAPAR este membra fondator OIPA.

Print Friendly