Astăzi celebrăm 95 de ani de la Marea Unire care a adus sub același steag Regatul, format din Țara Românească și Moldova, cu Transilvania, Banatul, Maramureșul, Crișana  și Basarabia, dând naștere „României dodoloațe”! La mulți ani, România! La mulți ani, români, oriunde v-ați afla!

Ziua Națională a României

Unirea a fost firul roșu al istoriei zbuciumate a patriei noastre, spun istoricii. De aceea, Unirea de la 1 Decembrie 1918 reprezintă evenimentul principal al istoriei României şi, totodată, realizarea unui deziderat al locuitorilor graniţelor vechii Dacii, unirea Transilvaniei cu România. După căderea regimului comunist, care celebra Ziua Națională pe 23 august, în memoria deciziei din al Doilea Război Mondial de a ne alătura armatei sovietice împotriva forțelor naziste, ziua de 1 Decembrie a devenit Ziua Națională a României.

Românii din Basarabia au fost primii care și-au anunțat unirea cu patria-mamă. Cu toată opoziția Rusiei și Ucrainei, Basarabia și-a proclamat independența pe 24 ianuarie/6 februarie 1918, iar la 27 martie/9 aprilie 1918, Sfatul Ţării, care cuprindea reprezentanţi ai tuturor naţionalităţilor, a adoptat, cu majoritate de de voturi, hotărârea Basarabiei de a se uni cu România.

Apoi, a venit rândul bucovinenilor. La 15/28 noiembrie 1918, Congresul general al Bucovinei, format din reprezentanţii aleşi ai românilor şi ai naţionalităţilor din Bucovina, a decis, în unanimitate, „unirea necondiţionată şi pe vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuş, Colacin şi Nistru cu regatul României”.

Peste Carpați, dorința de Unire creștea încurajată de scăderea puterii Budapestei și a Vienei. După prăbușirea Imperiului Austro-Ungar și înfrângerea Puterilor Centrale, la Oradea, la 29 sep. /12 oct. 1918, Comitetul Executiv al Partidului Naţional Român a adoptat în unanimitate „Declaraţia de autodeterminare naţională”, redactată de Vasile Goldiș. Documentul arată hotărârea celor 3.500.000 de români din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș de a fi ,,printre naţiunile libere”.

La 18/31 octombrie 1918, la Budapesta, a fost înființat Consiliul Național Român Central, cunoscut și ca Sfatul Național Românesc. În luna noiembrie 1918, acesta și-a mutat sediul la Arad. La 9/22 noiembrie 1918, Sfatul Național Românesc a trimis un ultimatum Consiliului Naţional Maghiar, prin care cerea „puterea de guvernare asupra teritoriilor locuite de români în Ardeal şi Ţara Ungurească”. Răspunsul era aşteptat până la 12 noiembrie.

Până să vie răspunsul de la maghiari, Sfatul Național Românesc a intensificat legăturile cu Regatul în vederea Unirii. Așa se face că, în urmă cu 95 de ani, într-o atmosferă sărbătorească, la Alba Iulia s-a ținut „Adunarea Naţională a tuturor Românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba-Iulia în ziua de 18 Noiembrie/1 Decembrie 1918”, care a decretat „unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România”.  În sala mare a Unirii din cetate s-au adunat 680 de delegaţi oficiali, reprezentând toate cele 130 de cercuri electorale din cele 27 de comitate româneşti, apoi episcopii, delegaţii consilierilor, ai societăţilor culturale româneşti, ai şcolilor medii şi institutelor pedagogice, ai reuniunilor de meseriaşi, ai organizaţiilor militare şi ai tinerimii universitare. Toate păturile sociale, toate interesele şi toate ramurile de activitate românească erau reprezentate.

Dar pe lângă delegaţii oficiali, la Alba a curs poporul din toate colțurile țării, de dincolo de Carpați și de peste Prut și Dunăre, care cu ce a putut: cu trenul, cu carul, cu piciorul, toți în straie de sărbătoare, cu steaguri tricolore în frunte, cu table indicatoare a comunelor ori a ţinuturilor natale, cântând şi plini de bucurie, după cum au scris ziarele și istoricii vremii. Cu totul, peste o sută de mii de oameni s-au adunat pe 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia, trecând pe sub poarta lui Mihai Viteazul și poposind pe Câmpul lui Horea, pentru a fi martori la Marea Unire. Actul Unirii le este citit chiar de către cel care l-a scris și care, în calitate de preşedinte al delegaţiei ardelene, a adus la cunoştinţa Regelui Ferdinand actul Unirii adoptat la Alba-Iulia, omul politic Vasile Goldiș.

Marea Adunare de la Alba-Iulia proclamă dreptul inalienabil al naţiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureş, Tisa şi Dunăre și cere ca Congresul de pace să asigure dreptatea şi libertatea atât pentru naţiunile mari, cât şi pentru cele mici şi să elimine războiul ca mijloc pentru reglementare a raporturilor internaţionale. La ceasurile 12 din ziua de 1 decembrie, prin votarea unanimă a rezoluţiei, Unirea Transilvaniei cu România era săvârşită, prin voința și sacrificiul poporului și strădania unor oameni politici luminați. La 11/24 decembrie 1918, regele Ferdinand emite Decretul-lege de unire a Transilvaniei cu vechea Românie.

La mulți ani, România!

Share on Facebook